juvenil definitie

12 definiții pentru juvenil

JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis.
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis.
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. (Uneori cu nuanță ironică) Tineresc. Se pregătea cu naivitatea juvenilă să-i combată argumentele. C. PETRESCU, A. 318. O scăpare ce-i mai amintește încă visurile lui juvenile, încordarea lui, viziunile fulgurante ce i-au trecut odată prin minte. ANGHEL, PR. 69. Două modeluri [de statui ale Dianei] caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai somptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58.
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. sg. juvenílă, pl. juveníle
JUVENÍL adj. v. tineresc.
JUVENÍL, -Ă adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substanțe) Care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, putând ajunge până la suprafață. ◊ Apă juvenilă = apă minerală. [< fr. juvénile, cf. lat. iuvenilis].
JUVENÍL, -Ă adj. 1. care aparține tinereții; tineresc. 2. (despre substanțe) care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, până la suprafață. 3. (despre organisme) tânăr. (< fr. juvénile, lat. iuvenilis)
JUVENÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; tineresc. 2): Apă ~ă apă provenită din condensarea subterană a vaporilor rezultați din procesele la care e supusă magma. /<fr. juvénile, lat. juvenilis
juvenil a. ce ține de junețe: ardoare juvenilă.
* juveníl, -ă adj. (lat. juvenilis, d. júvenis, june. tînăr). Tineresc, de tînăr: ardoare juvenilă.
juvenil adj. v. TINERESC.

juvenil dex

Intrare: juvenil
juvenil adjectiv