Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru juvaer

GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).
JUVAIÉR s. n. v. giuvaier.
GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri – Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).
JUVAIÉR s. n. v. giuvaier.
GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Podoabă prețioasă lucrată din metal și pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta. – Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. – Pl. și: giuvaeruri (DUMITRIU, N. 108). – Variantă: juvaér, juvaeruri (EMINESCU, O. I 43, ALECSANDRI, T. 752), s. n.
JUVAÉR s. n. v. giuvaer.
GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Bijuterie. [Pl. și: giuvaeruri. – Var.: juvaér s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher).
JUVAÉR s. n. v. GIUVAER. Bijuterie. [Var.: juvaér s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher). – [DLRM]
giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére
giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére
GIUVAIÉR s. v. bijuterie.
giuvaér (-re), s. n. – Bijuterie, podoabă. – Var. juvaer. Mr. giuvair, megl. giăvăier. Tc. cevahir „diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694), cf. ngr. τσοβαέρι, alb. ğevaher (Meyer 81), bg. dževair. – Der. giuvaerica, s. f. (bijuterie, podoabă), din ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai ales la pl.; giuvaiergiu, s. m. (bijutier), din tc. cevahirci.
GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecționat din metale prețioase și pietre scumpe, folosit ca podoabă; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică; podoabă. [Pl. și giuvaieruri] /<turc. cevahir
giuvaer n. 1. podoabă de pietre scumpe: dacă ai giuvaeruri, trebue să le arăți AL. 2. fig. comoară, sculă (și ironic): un giuvaer de ginere ca acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR].
juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de flăcău CR.
gĭuvaĭér n., pl. urĭ și e (turc. ğeavahir, d. ar. ğevahîr, pl. d. ğevher, gĭuvaĭer, gemă; ngr. tzovaéri, -íri, tzevaéri, alb. ğevahir, bg. sîrb. ğevaír. Cp. și cu sp. aljofar, d. ar. al-ğauhar, gĭuvaĭer). Bijuterie, ornament de metal prețios și geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare, om plin de calitățĭ: un gĭuvaĭer de om! – Și juvaĭer (Mold. nord). V. tefaric.
juvaĭér V. gĭuvaĭer.
GIUVAER s. bijuterie, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~uri.)

Juvaer dex online | sinonim

Juvaer definitie

Intrare: giuvaier
juvaer 2 pl. -uri substantiv neutru
juvaer 1 pl. -e substantiv neutru
juvaier 2 pl. -uri substantiv neutru
juvaier 1 pl. -e substantiv neutru
giuvaer 2 pl. -uri substantiv neutru
giuvaer 1 pl. -e substantiv neutru
giuvaier 2 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: giu-
giuvaier 1 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: giu-