18 definiții pentru juvaer
GIUVAIÉR, giuvaiere,
s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦
Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [
Pl. și: giuvaieruri. –
Var.:
juvaiér s. n.] – Din
tc. cevahir (
pl. lui cevher).
JUVAIÉR s. n. v. giuvaier. GIUVAIÉR, giuvaiere,
s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦
Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [
Pl. și: giuvaieruri –
Var.:
juvaiér s. n.] – Din
tc. cevahir (
pl. lui cevher).
JUVAIÉR s. n. v. giuvaier. GIUVAÉR, giuvaere,
s. n. Podoabă prețioasă lucrată din metal și pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. ◊
Fig. (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin
prep. «de») Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta. – Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. –
Pl. și: giuvaeruri (DUMITRIU, N. 108). – Variantă:
juvaér, juvaeruri (EMINESCU, O. I 43, ALECSANDRI, T. 752),
s. n. GIUVAÉR, giuvaere,
s. n. Bijuterie. [
Pl. și: giuvaeruri. –
Var.:
juvaér s. n.] –
Tc. cevahir (
pl. lui cevher).
JUVAÉR s. n. v. GIUVAER. Bijuterie. [
Var.:
juvaér s. n.] –
Tc. cevahir (
pl. lui cevher). – [DLRM]
giuvaiér (giu-)
s. n.,
pl. giuvaiére
giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére GIUVAIÉR s. v. bijuterie. giuvaér (-re), s. n. – Bijuterie, podoabă. –
Var. juvaer.
Mr. giuvair,
megl. giăvăier.
Tc. cevahir „diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694),
cf. ngr. τσοβαέρι,
alb. ğevaher (Meyer 81),
bg. dževair. –
Der. giuvaerica,
s. f. (bijuterie, podoabă), din
ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai ales la
pl.; giuvaiergiu,
s. m. (bijutier), din
tc. cevahirci.
GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecționat din metale prețioase și pietre scumpe, folosit ca podoabă; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică; podoabă. [Pl. și giuvaieruri] /<turc. cevahir giuvaer n.
1. podoabă de pietre scumpe: dacă ai giuvaeruri, trebue să le arăți AL.
2. fig. comoară, sculă (și ironic): un giuvaer de ginere ca acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR].
juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de flăcău CR.
gĭuvaĭér n., pl. urĭ și e (turc. ğeavahir, d. ar. ğevahîr, pl. d. ğevher, gĭuvaĭer, gemă; ngr. tzovaéri, -íri, tzevaéri, alb. ğevahir, bg. sîrb. ğevaír. Cp. și cu sp. aljofar, d. ar. al-ğauhar, gĭuvaĭer). Bijuterie, ornament de metal prețios și geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare, om plin de calitățĭ: un gĭuvaĭer de om! – Și
juvaĭer (Mold. nord). V.
tefaric. GIUVAER s. bijuterie, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~uri.) Juvaer dex online | sinonim
Juvaer definitie
Intrare: giuvaier
juvaer 2 pl. -uri substantiv neutru
juvaer 1 pl. -e substantiv neutru
juvaier 2 pl. -uri substantiv neutru
juvaier 1 pl. -e substantiv neutru
giuvaer 2 pl. -uri substantiv neutru
giuvaer 1 pl. -e substantiv neutru
giuvaier 2 pl. -uri substantiv neutru
giuvaier 1 pl. -e substantiv neutru