Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru justificare

JUSTIFIC├ü, just├şfic, vb. I. 1. Tranz. A ar─âta c─â ceva este just (1), legitim, a demonstra juste╚Ťea unui lucru; a ├«ndrept─â╚Ťi; a motiva. 2. Refl. A da explica╚Ťii cu privire la o atitudine, o ac╚Ťiune etc.; a se dezvinov─â╚Ťi. 3. Tranz. A dovedi ├«ntrebuin╚Ťarea legal─â a unor sume de bani, a unor materiale etc. ÔÇô Din lat. justificare, fr. justifier.
JUSTIFIC├üRE, justific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) justifica ╚Öi rezultatul ei; justifica╚Ťie, ├«ndrept─â╚Ťire, motivare. ÔÇô V. justifica.
JUSTIFIC├ü, just├şfic, vb. I. 1. Tranz. A ar─âta c─â ceva este just (1), legitim, a demonstra juste╚Ťea unui lucru; a ├«ndrept─â╚Ťi; a motiva. 2. Refl. A da explica╚Ťii cu privire la o atitudine, o ac╚Ťiune etc.; a se dezvinov─â╚Ťi. 3. Tranz. A dovedi ├«ntrebuin╚Ťarea legal─â a unor sume de bani, a unor materiale etc. ÔÇô Din lat. justificare, fr. justifier.
JUSTIFIC├üRE, justific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) justifica ╚Öi rezultatul ei; justifica╚Ťie, ├«ndrept─â╚Ťire, motivare. ÔÇô V. justifica.
JUSTIFIC├ü, just├şfic, vb. I. 1. Tranz. A ar─âta c─â ceva este just, drept, legitim; a ├«ndrept─â╚Ťi, a motiva. Trebuia s─â ne justific─âm prezen╚Ťa. IBR─éILEANU, A. 120. 2. Refl. A se dezvinov─â╚Ťi, a se disculpa: a da explica╚Ťii cu privire la o atitudine, o ac╚Ťiune etc. La chem─ârile, pe care le ghicim violente, ale lui Gh. Eminovici, Eminescu r─âspunde ├«ntr-un t├«rziu, justific├«ndu-se cu oarecare humor. C─éLINESCU, E. 237. 3. Tranz. (Cu privire la bani, cheltuieli, materiale etc.) A dovedi ├«ntrebuin╚Ťarea legal─â a unor sume, materiale etc.
JUSTIFIC├üRE, justific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) justifica ╚Öi rezultatul ei. Justificarea unei absen╚Ťe.
justific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 just├şfic─â
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri
justific├í vb., ind. prez.1 sg. just├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. just├şfic─â
justificáre s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări
JUSTIFIC├ü vb. 1. a ├«ndrept─â╚Ťi, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hot─âr├órea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a ├«ndrept─â╚Ťi, a ├«ng─âdui, a permite, (livr.) a ├«ndritui, (├«nv. fig.) a ├«ntemeia. (Aceast─â ├«mprejurare ne ~ s─â tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinov─â╚Ťi. 5. a se explica. (Nu e cazul s─â te ~.)
JUSTIFIC├üRE s. 1. ├«ndrept─â╚Ťire, justifica╚Ťie logic─â, motivare, motiva╚Ťie, ra╚Ťiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noim─â, (├«nv.) rezon. (~ unei hot─âr├óri.) 2. logic─â, motivare, noim─â, ra╚Ťiune, rost, sens, temei. (Nu v─âd ~ acestei hot─âr├óri.) 3. explicare, explica╚Ťie, motivare. (Exist─â vreo ~ a gestului s─âu?) 4. v. scuz─â. 5. v. dezvinov─â╚Ťire.
A justifica Ôëá a acuza
JUSTIFIC├ü vb. I. 1. tr. A ├«ndrept─â╚Ťi; a motiva. 2. tr., refl. A (se) dezvinov─â╚Ťi; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legal─â a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -c─â. / < lat. iustificare, cf. fr. justifier].
JUSTIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) justifica ╚Öi rezultatul ei; justifica╚Ťiune. / < justifica].
JUSTIFIC├ü vb. I. tr. 1. a demonstra juste╚Ťea unui lucru; a ├«ndrept─â╚Ťi, a motiva. 2. a dovedi folosirea legal─â a unor bani, materiale. II. tr., refl. a (se) dezvinov─â╚Ťi; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< fr. justifier, lat. iustificare)
A JUSTIFIC├ü just├şfic tranz. 1) (ac╚Ťiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a ├«ndrept─â╚Ťi. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit dup─â destina╚Ťie. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinov─â╚Ťi; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
A SE JUSTIFIC├ü m─â just├şfic intranz. (despre persoane) A-╚Öi demonstra nevinov─â╚Ťia (prin explica╚Ťii ╚Öi dovezi); a se dezvinov─â╚Ťi; a se dezvinui; a se disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
justific├á v. 1. a ar─âta, a dovedi inocen╚Ťa cuiva: a justifica pe un acuzat; 2. a legitima: scopul nu justific─â mijloacele; 3. a ar─âta adev─ârul unui fapt.
justificare f. 1. ac╚Ťiunea de. a (se) justifica; 2. probe ce servesc a justifica pe cineva.
* just├şfic, -├í v. tr. (lat. justifico, -├íre, d. justus, just, ╚Öi f├ícere, a face). Demonstrez, probez inocen╚Ťa, dezvinov─â╚Ťesc: a justifica un acuzat. Fig. Legitimez, scuz: scopu nu justific─â mijloacele. Da┼ş proba, motivez: a justifica un act, o cheltu─şal─â. Teal. Fac just. V. refl. ├Äm─ş probez inocen╚Ťa. V. ├«ndrept.
* justifica╚Ťi├║ne f. (lat. justific├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te justifica. Proba unu─ş lucru: justifica╚Ťiunea unu─ş fapt. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş ales -├íre.
JUSTIFICA vb. 1. a ├«ndrept─â╚Ťi, a motiva, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hot─âr├«rea lui.) 2. a motiva, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.) 3. a autoriza, a ├«ndrept─â╚Ťi, a ├«ng─âdui, a permite, (livr.) a ├«ndritui, (├«nv. fig.) a ├«ntemeia. (Aceast─â ├«mprejurare ne ~ s─â tragem unele concluzii.) 4. a (se) ap─âra, a (se) dezvinov─â╚Ťi, a (se) disculpa, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cura, (├«nv.) a (se) ├«ndrept─â╚Ťi, a (se) m├«ntui. (Nu te mai ~ at├«ta!) 5. a se explica. (Nu e cazul s─â te ~.)
JUSTIFICARE s. 1. ├«ndrept─â╚Ťire, motivare, motiva╚Ťie, ra╚Ťiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noim─â, (├«nv.) rezon. (~ unei hot─âr├«ri.) 2. logic─â, motivare, noim─â, ra╚Ťiune, rost, sens, temei. (Nu v─âd ~ acelei hot─âr├«ri.) 3. explicare, explica╚Ťie, motivare. (Exist─â vreo ~ a gestului s─âu?) 4. motivare, motiva╚Ťie, scuz─â, (rar) scuzare, (├«nv.) r─âspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele f─âcute.) 5. dezvinov─â╚Ťire, disculpare, scuz─â, (rar) dezvinuire, scuzare. (O ~ neconving─âtoare.)

Justificare dex online | sinonim

Justificare definitie

Intrare: justifica
justifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: justificare
justificare substantiv feminin