justețe definitie

17 definiții pentru justețe

JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe.
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse.
JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe.
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse.
JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe.
JUSTÉȚE s. f. Calitatea, însușirea a ceea ce este just; adevăr; dreptate. [Dosarul] de la districtul Botoșani ocupă, după părerea mea, rîndul întîi sub raportul justeței observațiunilor. ODOBESCU, S. II 161. ♦ Precizie, exactitate, corectitudine. Studiile sale de anatomie, bazate pe disecția cadavrelor, au o precizie și justețe care stîrnesc și astăzi admirația oamenilor de știință. V. ROM. mai 1952, 273. – Variantă: justéță (ALECSANDRI, S. 26) s. f.
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței[1]
JUSTÉȚE s. 1. v. adevăr. 2. v. exactitate. 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argumentelor sale.)[1]
Justețe ≠ injustețe[1]
JUSTÉȚĂ s.f. v. justețe.
JUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var. justeță s.f. / cf. fr. justesse].
JUSTÉȚE s. f. 1. însușirea de a fi just; dreptate. 2. precizie, exactitate. (< fr. justesse)
JUSTÉȚE f. Caracter just. [G.-D. justeței] /<fr. justesse[1]
justeță f. 1. calitatea celui just, celui convenabil; 2. exactitate, preciziune: justeță de expresiune.
* justéță f., pl. i (fr. justesse, it. giustezza). Calitatea de a fi just, exact: justeța uneĭ vocĭ, uneĭ expresiunĭ, uneĭ tragerĭ la țintă, uneĭ balanțe. Calitatea de a aprecia exact: justeța unuĭ ochĭ.
JUSTEȚE s. 1. adevăr, autenticitate, exactitate, exactitudine. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.) 2. exactitate, exactitudine, precizie. (~ calculelor.) 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argumentelor sale.)

justețe dex

Intrare: justețe
justeță substantiv feminin (numai) singular
justețe 2 pl. -i (numai) singular substantiv feminin
justețe 1 pl. -e substantiv feminin (numai) singular