jurubiță definitie

11 definiții pentru jurubiță

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lînă etc. E netoarsă [mătasea brîului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75.
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe
JURUBÍȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)
JURUBÍȚĂ ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfășurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iță
jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie].
jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta!
JURUBIȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărîngă. (~ de mătase.)
jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.

jurubiță dex

Intrare: jurubiță
jurubiță substantiv feminin