jurizare definitie

2 intrări

8 definiții pentru jurizare

JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza.
JURIZÁRE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza.
jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză
jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizáre s. f., g.- d. art. jurizării
JURIZÁ vb. tr. a supune judecății unui juriu. (< juriu + -iza)
jurizá vb. I A fi supus judecății unui juriu ◊ „[...] însăși prezența în secțiunea competitivă (ce va fi jurizată de [...]) este o dovadă a calităților sale [...]” R.l. 29 VIII 92 p. 4. ◊ „Sperietorile de ciori au fost confecționate în fața publicului, jurizate și vândute la licitație publică.” R.l. 19 V 94 p. 16 (din juriu + -iza)[1]
jurizáre s. f. Acțiunea de a juriza ◊ „Sistemul de jurizare este următorul: o notă o acordă membrii juriului, a doua președintele juriului, a treia este media notelor acordate de cele 5 studiouri teritoriale [...]” Tin.lib. 26 VIII 90 p. 3. ◊ „Ultimii doi [...] au fost premiați de revista «Fast Business» [...] participantă la jurizare.Cotid. 3 XII 91 p. 3 (din juriza)

jurizare dex

Intrare: juriza
juriza conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: jurizare
jurizare substantiv feminin