juriu definitie

10 definiții pentru juriu

JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury.
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury.
JÚRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnați sau aleși pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la concursuri, expoziții, competiții sportive etc. Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. 2. Totalitatea juraților1 (1). Juriul a dat verdictul. – Pronunțat: -riu.
júriu [riu pron. riu] s. n., art. júriul; pl. júrii, art. júriile (-ri-i-)
júriu s. n. [-riu pron. -riu], art. júriul; pl. júrii, art. júriile (sil. -ri-i-)
JÚRIU s.n. 1. Grup constituit de specialiști, însărcinat cu clasificarea și cu promovarea unor candidați sau a unor concurenți la un concurs, la o competiție sportivă etc. 2. Totalitatea celor care compun o instanță de judecată. [Pron. -riu. / cf. fr., engl. jury].
JÚRIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury)
JÚRIU ~i n. Grup constituit din specialiști într-un domeniu, având misiunea de a aprecia și de a clasifica candidații sau concurenții la un concurs sau la o competiție. /<fr. jury
juriu n. 1. reunire de 12 cetățeni chemați în fiecare sesiune a constitui Curtea cu jurați spre a se pronunța asupra culpabilității acuzaților după ascultarea interogatoriului și pledarea advocaților: juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presă; 2. comisiune însărcinată cu un examen particular.
júriŭ n. (fr. jury, d. engl. jury, care e vfr. juree, reunĭne de jurațĭ, ceĭa ce nu e alta de cît part. f. d. jurer, a jura). Copru juraților. Comisiune de profesorĭ examinatorĭ.

juriu dex

Intrare: juriu
juriu substantiv neutru
  • pronunție: jurĭu