Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru juriu

J├ÜRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de speciali╚Öti desemnat─â pentru clasificarea ╚Öi promovarea candida╚Ťilor sau a concuren╚Ťilor ╚Öi pentru decernarea unor premii la examene, competi╚Ťii sportive etc. 2. (├Än unele state) Totalitatea jura╚Ťilor care intr─â ├«n componen╚Ťa Cur╚Ťilor cu juri. ÔÇô Din fr. jury.
J├ÜRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de speciali╚Öti desemnat─â pentru clasificarea candida╚Ťilor sau a concuren╚Ťilor ╚Öi pentru decernarea unor premii la examene, competi╚Ťii sportive etc. 2. (├Än organizarea judec─âtoreasc─â a unor state) Totalitatea jura╚Ťilor1 care intr─â ├«n componen╚Ťa cur╚Ťilor cu juri. ÔÇô Din fr. jury.
J├ÜRIU, jurii, s. n. 1. Comisie de speciali╚Öti desemna╚Ťi sau ale╚Öi pentru clasificarea candida╚Ťilor sau a concuren╚Ťilor ╚Öi pentru decernarea unor premii la concursuri, expozi╚Ťii, competi╚Ťii sportive etc. Pentru a nu gre╚Öi ├«n aprecieri, juriul a organizat o audi╚Ťie colectiv─â, la care au fost invita╚Ťi muncitori frunta╚Öi ├«n produc╚Ťie, dirijori de coruri, critici ╚Öi reprezentan╚Ťi ai ansamblurilor artistice din capital─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. 2. Totalitatea jura╚Ťilor1 (1). Juriul a dat verdictul. ÔÇô Pronun╚Ťat: -riu.
j├║riu [riu pron. riu] s. n., art. j├║riul; pl. j├║rii, art. j├║riile (-ri-i-)
j├║riu s. n. [-riu pron. -riu], art. j├║riul; pl. j├║rii, art. j├║riile (sil. -ri-i-)
J├ÜRIU s.n. 1. Grup constituit de speciali╚Öti, ├«ns─ârcinat cu clasificarea ╚Öi cu promovarea unor candida╚Ťi sau a unor concuren╚Ťi la un concurs, la o competi╚Ťie sportiv─â etc. 2. Totalitatea celor care compun o instan╚Ť─â de judecat─â. [Pron. -riu. / cf. fr., engl. jury].
J├ÜRIU s. n. 1. comisie de speciali╚Öti ├«ns─ârcinat─â cu clasificarea ╚Öi promovarea unor candida╚Ťi sau a unor participan╚Ťi la un concurs, la o competi╚Ťie sportiv─â. 2. totalitatea celor care compun o instan╚Ť─â de judecat─â. (< fr. jury)
J├ÜRIU ~i n. Grup constituit din speciali╚Öti ├«ntr-un domeniu, av├ónd misiunea de a aprecia ╚Öi de a clasifica candida╚Ťii sau concuren╚Ťii la un concurs sau la o competi╚Ťie. /<fr. jury
juriu n. 1. reunire de 12 cet─â╚Ťeni chema╚Ťi ├«n fiecare sesiune a constitui Curtea cu jura╚Ťi spre a se pronun╚Ťa asupra culpabilit─â╚Ťii acuza╚Ťilor dup─â ascultarea interogatoriului ╚Öi pledarea advoca╚Ťilor: juriul este statornicit ├«n toate materiile criminale ╚Öi pentru delictele politice ╚Öi de pres─â; 2. comisiune ├«ns─ârcinat─â cu un examen particular.
j├║ri┼ş n. (fr. jury, d. engl. jury, care e vfr. juree, reun─şne de jura╚Ť─ş, ce─şa ce nu e alta de c├«t part. f. d. jurer, a jura). Copru jura╚Ťilor. Comisiune de profesor─ş examinator─ş.

Juriu dex online | sinonim

Juriu definitie

Intrare: juriu
juriu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: jur─şu