jurist definitie

14 definiții pentru jurist

JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista.
JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și f. Specialist în științele juridice. ♦ (Înv.) Student(ă) în drept. – Din fr. juriste, lat. jurista.
JURÍST, juriști, s. m. Persoană care se îndeletnicește în mod profesional cu dreptul sau care întrunește condițiile cerute de lege pentru aceasta; (învechit) student în drept. Juriștii au datoria de a elabora lucrări care să arate rolul statului și dreptului în dezvoltarea bazei socialiste în țara noastră, rolul dreptului în lichidarea rămășițelor capitaliste din economie, din conștiința oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 5/5. Tu, Costea, în calitate de viitor jurist, ești cel mai în măsură s-o știi. C. PETRESCU, C. V. 92.
juríst s. m., pl. juríști
jurístă s. f., g.-d. art. jurístei; pl. juríste
juríst s. m., pl. juríști
jurístă s. f., pl. juríste
JURÍST s. (înv.) legist, pravilist, prăvilaș.
JURÍST s.m. Specialist în drept; persoană care practică această profesiune. [< fr. juriste].
JURÍST, -Ă s. m. f. specialist în științe juridice. (< fr. juriste, lat. jurista)
JURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în jurisprudență. /<fr. juriste, lat. jurista
jurist m. cel ce scrie asupra materiilor de drept.
* juríst m. (mlat. jurista, d. jus, juris, drept, dreptate). Acela care știe dreptu.
JURIST s. (JUR.) (înv.) legist, pravilist, prăvilaș.

jurist dex

Intrare: jurist
jurist substantiv masculin admite vocativul