Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru jurispruden╚Ť─â

JURISPRUD├ëN╚Ü─é, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hot─âr├órilor pronun╚Ťate de organele de jurisdic╚Ťie ├«ntr-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul ├«n care judec─â ├«n mod obi╚Önuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului ╚Öi a sistemelor juridice; filosofia dreptului. ÔÇô Din fr. juris- prudence, lat. jurisprudentia.
JURISPRUD├ëN╚Ü─é, jurispruden╚Ťe, s. f. 1. Totalitatea hot─âr├órilor pronun╚Ťate de organele de jurisdic╚Ťie ├«ntr-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul ├«n care judec─â ├«n mod obi╚Önuit un tribunal un litigiu. 2. ╚śtiin╚Ťa dreptului. ÔÇô Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.
JURISPRUD├ëN╚Ü─é, jurispruden╚Ťe, s. f. 1. Solu╚Ťie dat─â cu prilejul dezleg─ârii unei cauze de c─âtre tribunale sau alte organe de jurisdic╚Ťie, prin interpretarea unei norme prev─âzute de lege sau de alt act normativ ori, ├«n lips─â, prin determinarea normei juridice aplicabile cazului, cu ajutorul principiilor legisla╚Ťiei. 2. Totalitatea hot─âr├«rilor pronun╚Ťate de unul sau mai multe tribunale ori alte organe de jurisdic╚Ťie, privitor la o anumit─â materie juridic─â. 3. (├Änvechit) ╚śtiin╚Ťa dreptului. Era un om versat in jurispruden╚Ť─â. NEGRUZZI, S. I 333.
jurisprud├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. jurisprud├ęn╚Ťei; pl. jurisprud├ęn╚Ťe
jurisprud├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. jurisprud├ęn╚Ťei; pl. jurisprud├ęn╚Ťe
JURISPRUDÉNȚĂ s. v. drept.
JURISPRUD├ëN╚Ü─é s.f. 1. Solu╚Ťie dat─â cu prilejul dezleg─ârii unei cauze de c─âtre un organ de jurisdic╚Ťie prin interpretarea unei norme prev─âzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legisla╚Ťiei. 2. Totalitatea hot─âr├órilor pronun╚Ťate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdic╚Ťie. 3. (Liv.) ╚śtiin╚Ťe juridice; drept. [Cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia].
JURISPRUD├ëN╚Ü─é s. f. 1. totalitatea hot─âr├órilor pronun╚Ťate de organele de jurisdic╚Ťie ├«ntr-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. ╚Ötiin╚Ťa dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)
JURISPRUD├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Ansamblu de principii juridice; ╚Ötiin╚Ť─â a dreptului. 2) Ansamblu de decizii sau solu╚Ťii date de un organ de jurisdic╚Ťie ├«n anumite probleme de drept. [G.-D. jurispruden╚Ťei; Sil. -ris-pru-] /<lat. jurisprudentia, fr. jurisprudence
jurispruden╚Ť─â f. 1. ╚Ötiin╚Ťa dreptului ╚Öi a legilor: 2. totalitatea principiilor de drept urmate ├«ntrÔÇÖo ╚Ťar─â sau asupra unei materii.
jurisprud├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. jurisprudentia, d. jus, gen. juris, drept, ╚Öi prudentia, ╚Ötiin╚Ť─â). ╚śtiin╚Ťa dreptulu─ş. Modu ├«n care tribunalele decid de ordinar ├«n privin╚Ťa cut─âru─ş sa┼ş cut─âru─ş punct: jurispruden╚Ťa ├«nlocu─şe╚Öte de multe or─ş t─âcerea legi─ş.
JURISPRUDEN╚Ü─é s. drept, (├«nv. ╚Öi pop.) legile (pl. art.), (├«nv.) drit. (├Änva╚Ť─â ~.)

Jurispruden╚Ť─â dex online | sinonim

Jurispruden╚Ť─â definitie

Intrare: jurispruden╚Ť─â
jurispruden╚Ť─â substantiv feminin