Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru jurisdic╚Ťie

JURISD├ŹC╚ÜIE, jurisdic╚Ťii, s. f. 1. Putere, competen╚Ť─â de a judeca a unui judec─âtor sau a unei instan╚Ťe. 2. Totalitatea instan╚Ťelor judec─âtore╚Öti de acela╚Öi grad. 3. Ansamblul organelor care au competen╚Ťa de a judeca pricini de aceea╚Öi categorie. 4. Teritoriu ├«n care un judec─âtor sau o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â ├«╚Öi exercit─â puterea. ÔÇô Din fr. juridiction, lat. jurisdictio.
JURISD├ŹC╚ÜIE, jurisdic╚Ťii, s. f. 1. Putere, competen╚Ť─â de a judeca a unui judec─âtor sau a unei instan╚Ťe. 2. Totalitatea instan╚Ťelor judec─âtore╚Öti de acela╚Öi grad. 3. Ansamblul organelor care au competen╚Ťa de a judeca pricini de aceea╚Öi categorie. 4. Teritoriu ├«n care un judec─âtor sau o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â ├«╚Öi exercit─â puterea. ÔÇô Din fr. juridiction, lat. jurisdictio.
JURISD├ŹC╚ÜIE, jurisdic╚Ťii, s. f. Putere, competen╚Ť─â a unui judec─âtor sau a unei instan╚Ťe de a judeca, de a rezolva un litigiu, de a dezlega o pricin─â; p. ext. teritoriu ├«n care un judec─âtor sau o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â ├«╚Öi exercit─â acest drept. ÔÇô Variant─â: jurisdic╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (KOG─éLNICEANU, S. A. 164) s. f.
JURISDIC╚ÜI├ÜNE s. f. v. jurisdic╚Ťie.
jurisd├şc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. jurisd├şc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. jurisd├şc╚Ťiei; pl. jurisd├şc╚Ťii, art. jurisd├şc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
jurisd├şc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. jurisd├şc╚Ťia (sil.-╚Ťi-a), g.- d. art. jurisd├şc╚Ťiei; pl. jurisd├şc╚Ťii, art. jurisdic╚Ť├şile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
JURISD├ŹC╚ÜIE s. (JUR.) (rar) judecat─â. (Se afl─â sub ~...)[1]
JURISD├ŹC╚ÜIE s.f. 1. Putere, competen╚Ť─â a unui judec─âtor sau a unei instan╚Ťe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde ├«╚Öi poate exercita aceast─â putere un judec─âtor sau o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â. 2. Totalitatea organelor de judecat─â de acela╚Öi grad sau competente a solu╚Ťiona o anumit─â categorie de litigii. ÔŚŐ Organ de jurisdic╚Ťie = organ de stat care ├«ndepline╚Öte func╚Ťii judec─âtore╚Öti. [Gen. -iei, var. jurisdic╚Ťiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction].
JURISDIC╚ÜI├ÜNE s.f. v. jurisdic╚Ťie.
JURISD├ŹC╚ÜIE s. f. 1. competen╚Ť─â a unui judec─âtor, a unei instan╚Ťe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercit─â. 2. totalitatea instan╚Ťelor de judecat─â av├ónd competen╚Ťa de a solu╚Ťiona cauzele de aceea╚Öi categorie. ÔÖŽ organ de ~ = organ de stat care ├«ndepline╚Öte func╚Ťii judec─âtore╚Öti. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio)
JURISD├ŹC╚ÜIE ~i f. 1) Drept, ├«nt─ârit prin lege, al unui judec─âtor sau al unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti, de a efectua procese judiciare; competen╚Ť─â de a judeca. 2) Teritoriu unde ├«╚Öi poate exercita competen╚Ťa un judec─âtor sau o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â. 3) Totalitate a organelor judiciare de acela╚Öi grad sau competen╚Ť─â. [G.-D. jurisdic╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<lat. jurisdictio, ~onis, fr. jurisdiction[1]
jurisdic╚Ťi(un)e f. 1. puterea judec─âtorului; 2. resortul sau ├«ntinderea de loc ├«n care judec─âtorul are puterea de a judeca.
* jurisdic╚Ťi├║ne f. (lat. jurisdictio, -├│nis, d. jus, gen. juris, drept, ╚Öi dictio, -├│nis, zicere). Puterea (autoritatea) unu─ş judec─âtor. Resortu sa┼ş ├«ntinderea teritoriulu─ş ├«n care un judec─âtor ├«╚Öi exercit─â puterea: jurisdic╚Ťiunea cur╚Ťi─ş de casa╚Ťiune se ├«ntinde peste toat─â Rom├ónia. Jurisdic╚Ťiunea consular─â, tribunalele comerciale. Grade de jurisdic╚Ťiune, fiecare din tribunalele pin care ace─şa╚Ö─ş afacere poate fi judecat─â succesiv. ÔÇô ╚śi -├şc╚Ťie.
JURISDICȚIE s. (JUR.) (rar) judecată. (Se află sub ~...)

Jurisdic╚Ťie dex online | sinonim

Jurisdic╚Ťie definitie

Intrare: jurisdic╚Ťie
jurisdic╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
jurisdic╚Ťiune substantiv feminin