juridic definitie

14 definiții pentru juridic

JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus.
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus.
JURÍDIC, -Ă, juridici, -e, adj. Care privește dreptul, care se referă la legi; de drept. Științe juridice. ▭ Reflectînd schimbările petrecute în bază, legile juridice răspund cerințelor legilor economice obiective care acționează in economia națională. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 17. El nu era avocat, ci apărător, dar avea o veche experiență juridică. BART, E. 265. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și organizare de sine stătătoare care, în vederea realizării unui anume scop, se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații, putînd sta, în nume propriu, în justiție.
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. sg. jurídică, pl. jurídice
JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)
JURÍDIC, -Ă adj. Referitor la drept, la legi. ◊ Persoană juridică v. persoană. [< fr. juridique].
JURÍDIC, -Ă adj. referitor la justiție, la drept. (< fr. juridique, lat. iuridicus)
JURÍDIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. ◊ Persoană ~că instituție sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi și obligații. 2) Care se face în fața justiției. Acțiune ~ că. /<lat. juridicus, fr. juridique
juridic a. ce este conform justiției: sentință juridică.
* jurídic, -ă adj. (lat. juridicus, d. jus, juris, drept, dreptate, și dicere, a zice). Care se face în justiție conform regulelor autorităților judiciare: act juridic. De drept, relativ la drept: facultatea juridică. Adv. În mod juridic, din punct de vedere juridic: deciziune motivată juridic.
JURIDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)
CAPITIS DEMINUTIO (lat.) restrângerea capacității juridice – Expresie din dreptul roman care indica inițial completa degradare din drepturile juridice a unui cetățean roman și deci radierea din registrele censului, fapt care ducea automat la sclavie. Începând cu sec. 5 î. Hr. expresia se folosește și pentru alte forme de degradare juridică (pierderea cetățeniei, a dreptului de a depune mărturie etc.).
JURÍDIC, -Ă adj. (< fr. juridique): în sintagma text juridic (v.).

juridic dex

Intrare: juridic
juridic adjectiv