jurasic definitie

17 definiții pentru jurasic

JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique.
JURÁSIC, -Ă, jurasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a mezozoicului, în care predomină gimnospermele și apar angiospermele, iar fauna este reprezentată prin aproape toate tipurile de viețuitoare. ♦ Grup de roci formate în această perioadă. 2. Adj. Care ține de jurasic (1), privitor la jurasic. – Din fr. jurassique.
JURÁSIC2, -Ă, jurasici, -e, adj. (Geol.) Format în perioada a doua a erei mesozoice, relativ la această perioadă. Depozite jurasice se găsesc și în munții Perșani. GEOLOGIA 145.
JURÁSIC1 s. n. A doua perioadă a erei mesozoice. Jurasicul [a lăsat] depozitele de cărbuni din regiunea minieră Reșița. MINERALOGIA, 140. ♦ Rocă formată în această perioadă. Tot în strate de jurasic au fost săpate cheile Dunării (Cazanele), Bicazului, Turdei etc. MINERALOGIA 140.
jurásic1 adj. m., pl. jurásici; f. jurásică, pl. jurásice
jurásic2 s. n.
jurásic adj. m., pl. jurásici; f. sg. jurásică, pl. jurásice
jurásic s. n.
JURÁSIC s. (GEOL.) jurasic inferior v. liasic; jurasic mediu v. dogger; jurasic superior v. malm.
JURÁSIC s.n. A doua perioadă (sistem) a mezozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [< fr. jurassique, cf. Jura – munți care despart Franța de Elveția].
JURÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) a doua perioadă a mezozoicului. (< fr. jurassique)
JURÁSIC2 ~că (~ci, ~ce) Care ține de perioada secundă a mezozoicului. /<fr. jurasique
JURÁSIC1 n. Perioadă secundă a erei mezozoice. 2) Depunere minerală din această perioadă. /<fr. jurasique
jurasic a. se zice de un teren secundar a cărui compozițiune geologică e analogă unor părți ale muntelui Jura.
* jurásic, -ă adj. (d. muntele Jura din Elveția). Geol. Terenu jurasic, un teren de formațiune secundară, între etaju liasic și terenu cretaceŭ, care se găsește, între altele, și în munțiĭ Jura. – Sn., pl. e (saŭ urĭ), Jurasicu, terenu jurasic.
JURASIC s. (GEOL.) jurasic inferior = liasic; jurasic mediu = dogger; jurasic superior = malm.
JURÁSIC (< n. pr. Jura), a doua perioadă a Mezozoicului, care se consideră că a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizează prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale și abisale. Flora este reprezentată prin gimnosperme și prin apariția angiospermelor. În cadrul faunei există toate clasele și ordinele de vertebrate și de nevertebrate; la sfârșitul J. apar păsările cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin câteva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Mișcările orogenice au fost slabe, intensificându-se în J. superior, fiind însoțite de activitate vulcanică. Se diferențiază pentru prima dată trei zone climatice: boreală, ecuatorială și australă. În depozitele din J. se găsesc zăcăminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se împarte în: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) și J. superior (Malm).

jurasic dex

Intrare: jurasic (adj.)
jurasic 1 adj. adjectiv
Intrare: jurasic (s.n.)
jurasic 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular