Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru jupuitur─â

JUPUIT├ÜR─é, jupuituri, s. f. Ran─â produs─â prin jupuirea pielii; jupuial─â. [Pr.: -pu-i-] ÔÇô Jupui + suf. -tur─â.
JUPUIT├ÜR─é, jupuituri, s. f. Ran─â produs─â prin jupuirea pielii; jupuial─â. [Pr.: -pu-i-] ÔÇô Jupui + suf. -tur─â.
JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; rosătură, juliturâ Avea faimă și de veterinar, căci se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele, tignafesul. PAS, L. I 71. Pulpele-i uscate care se văd prin sfîșiitura nădragilor sînt pline de jupuituri. CARAGIALE, O. I 301.
jupuit├║r─â s. f., g.-d. art. jupuit├║rii; pl. jupuit├║ri
jupuit├║r─â s. f., g.-d. art. jupuit├║rii; pl. jupuit├║ri
JUPUITÚRĂ s. v. julitură.
JUPUITÚRĂ ~i f. 1) Loc de pe care a fost jupuiată pielea. 2) Rană provocată prin jupuirea pielii. /a jupui + suf. ~tură
JUPUITUR─é s. julitur─â, zdrelitur─â. (O ~ la un deget.)

Jupuitur─â dex online | sinonim

Jupuitur─â definitie

Intrare: jupuitur─â
jupuitur─â substantiv feminin