Dicționare ale limbii române
JUPITÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. jupuitor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
JUPITÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. jupuitor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
JUPITÓR, -OÁRE, jupitori, -oare, adj. (Regional) Persoană care jupoaie pielea animalelor. Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
jupitór (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
jupitór s. m., adj. m., pl. jupitóri; f. sg. și pl. jupitoáre, g.-d. sg. art. jupitoárei
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; f. sg. și pl. jupuitoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
jupuitor m. cel ce jupoaie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
jupitoare dex
Intrare: jupuitor (adj.)
jupitor
adjectiv
jupuitor
adjectiv
Intrare: jupuitoare
jupitoare
substantiv feminin
jupuitoare
substantiv feminin