JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță.

JUPÂNÍȚĂ, jupânițe, s. f. (Înv.) Boieroaică tânără; fiica (sau soția tânără a) unui boier. – Jupân + suf. -iță.

JUPÎNÍȚĂ, jupînițe, s. f. (În trecut) Boieroaică tînără; fată (sau soție tînără) a unui jupîn. Jupînița lui Iațca cronțăia aluat dulce și-și subție buzele cu mirare. SADOVEANU, F. J. 394.

jupâníță (înv.) s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe

jupâníță s. f., g.-d. art. jupâníței; pl. jupâníțe

JUPÂNÍȚĂ ~e f. înv. Fiică a jupânului. /jupân + suf. ~iță

jupâniță f. boiereasă și fată de boier: după cină boieri și jupânițe se prinseră în horă OD. [Slav. JUPANIȚA].