jupâneasă definitie

12 definiții pentru jupâneasă

JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă.
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară; madamă. – Jupân + suf. -easă.
JUPÎNEÁSĂ, jupînese, s. f. 1. (Învechit) Soția unui boier; boieroaică, cucoană. Are boierul o jupîneasă tot ca dînsul de bună și de blajină. SADOVEANU, O. I 49. Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă, dacă era frumoasă. NEGRUZZI, S. I 144. Logofăt Solomon Bîrlădeanu și jupîneasa sa. id. ib. 318. ◊ (Ironic, pentru o fată tînără) Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit. CREANGĂ, A. 3. Dec!... ce te răstești așa la mine, jupîneasă?... Ai uitat cu cine vorbești? ALECSANDRI, T. I 35. Mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă, Cum ești tu, măi jupîneasă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. ◊ (În personificări) Cinstită jupîneasă Luni, Vorbește-Achim dintre cărbuni, Ian vezi! Ai oameni buni în casă! COȘBUC, P. II 235. 2. (Învechit) Soția unui negustor, a unui om înstărit. Lasă-mă, jupîneasă... în pace; că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118. Taci, iadule, nu crișca, Că destul te-i sătura De jupîni cu jupînese Și de popi cu preotese! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. ♦ Orășeancă, tîrgoveață. Condurul nu se potrivi... la nici o cucoană, la nici o jupîneasă, la nici o țărancă. ISPIRESCU, L. 306. 3. (În trecut) Femeie angajată pentru a conduce și supraveghea bunul mers al gospodăriei; menajeră; p. ext. femeie de serviciu, fată în casă. Ileana s-a învățat a face serviciul în casă, ca o jupîneasă de la oraș. REBREANU, R. II 49. În momentul acesta jupîneasa cea răgușită intră cu tava, aducînd dulceață și cafele. CARAGIALE, O. II 165. (Cu pronunțare regională) Auzi vorbe!... eu să fiu tot una cu un ciocoi... și tu, ce ești cucoană protipenda, să fii tot una c-o giupîneasă din casă! ALECSANDRI, T. I 62.
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
jupâneásă s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése
JUPÂNEÁSĂ s. v. menajeră.
JUPÂNEÁSĂ s. v. boieroaică, cucoană, doamnă, femeie de serviciu, madam, orășeancă, patroană, servitoare, slugă, slujnică, stăpână.
JUPÂNEÁSĂ ~ése f. înv. 1) Soție a jupânului. 2 Îngrijitoare într-o casă particulară. 3) Femeie de la oraș; orășeancă; târgoveață. /jupân + suf. ~easă
jupâneasă f. 1. od. soția boierului (Doamna fiind od. titlul excluziv al principesei domnitoare): boierii și jupânesele lor BĂLC.; 2. azi, titlu dat femeilor din popor (între boierime și țărănime): condurul nu se potrivi la nicio fată de împărat, la nicio cocoană, la nicio jupâneasă, la nicio țărancă ISP.; 3. îngrijitoare în casă; 4. (în poezia populară) femeie în genere: mormânturi de jupânese POP.; 5. în domeniul fabulei: jupâneasa vulpe.
jupîneásă f., pl. ese (d. jupîn). Odinioară, cocoană, nevastă de boĭer. Azĭ, titlu dat femeilor din popor (dar nu țărancelor) și în general Jidancelor maĭ sărace. Fată în casă, servitoare care deretică pin casele boĭereștĭ (Munt.). Femeĭe măritată (P.P.): morminte de jupînese. În fabulă, titlu ironic dat animalelor: jupîneasa vulpe. – În Mold. nord jupineasă.
JUPÎNEA s. menajeră, (rar) madamă. (~ într-o casă înstărită.)
jupînea s. v. BOIEROAICĂ. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM. ORĂȘEANCĂ. PATROANĂ. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ. STĂPÎNĂ.

jupâneasă dex

Intrare: jupâneasă
jupâneasă substantiv feminin admite vocativul