junincă definitie

12 definiții pentru junincă

JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis.
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tânără (între un an și doi ani). – Lat. junix, -cis.
JUNÍCĂ s. f. v. junincă.
JUNÍNCĂ, juninci, s. f. Vițea tînără (între un an și doi ani) care n-a fătat încă. V. juncă. Ana făcea de mîncare, el așeza juninca și curăța cotețul purcelului. V. ROM. iulie 1953, 122. Nu se mai gîndea la dreptul ei pentru pogoanele de zestre. Acelea erau subt puterea lui Ghiță Lungu, care sta asupra lor ca ursul cînd mursecă juninca. SADOVEANU, M. C. 154. Zece vaci și o junincă Să se ducă la potică! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 280. – Variantă: junícă (PĂSCULESCU, L. P. 259) s. f.
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
juníncă s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
JUNÍNCĂ s. v. juncă.
JUNÍNCĂ ~ci f. Vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; juncă. /<lat. junix, ~cis
junícă și juníncă f., pl. ĭ (din juncă și junice). Ban. Juncă.
juníncă V. junică.
JUNINCĂ s. (ZOOL.) juncană, juncă.
juníncă, juninci, (jurincă), s.f. – Vițea de doi ani. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Biserica Albă). – Lat. junix, -cis „vițea” (DEX, MDA).

junincă dex

Intrare: junincă
junică substantiv feminin admite vocativul
junincă substantiv feminin admite vocativul