junime definitie

10 definiții pentru junime

JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.
JUNÍME, junimi, s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.
JUNÍME, junimi, s. f. (Învechit) Tinerime, tineret. Mișcarea literară ce s-a produs în junime de cîțiva ani încoa. MACEDONSKI, O. IV 3. Junime scumpă, frumoasă auroră A patriei romîne. EMINESCU, O. IV 56. Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.
*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii
juníme s. f., g.-d. art. junímii; pl. juními
JUNÍME s. v. tineret, tinerime.
JUNÍME ~i f. înv. Totalitate a junilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); tineret. [G.-D. junimii] /june + suf. ~ime
junime f. 1. tinerime; 2. numele unei societăți literare, înființată la Iași în 1867, transformată apoi în partidul politic junimist.
* juníme f. (d. june). Poet saŭ iron. Tinerime.
junime s. v. TINERET. TINERIME.

junime dex

Intrare: junime
junime substantiv feminin