juníce (-ci), s. f. – Vițea, vacă tînără. – Var. juni(n)că. Lat. iunĭx, -ῑcem (Pușcariu 924; Candrea-Dens., 921; REW 4626; DAR), cf. calabr. janizza, fr. génisse. Cf. junc.

junice f. juncă. [Lat. JUNICEM].

juníce f. (lat. junix, junicis = jŭvenca, juncă). Munt. vest. Juncă (Săm. 5, 575).