Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru junghiere

JUNGH├ëR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). ÔÇô Junghia + suf. -ar.
JUNGHI├ü, j├║nghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A ├«njunghia. [Pr.: -ghi-a] ÔÇô Lat. jugulare.
JUNGHI├ëRE, junghieri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a junghia; ├«njunghiere. [Pr.: -ghi-e-] ÔÇô V. junghia.
JUNGH├ëR, junghere, s. n. (├Änv.) Pumnal, stilet, junghi (2). ÔÇô Junghia + suf. -ar.
JUNGHI├ü, j├║nghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A ├«njunghia. [Pr.: -ghi-a] ÔÇô Lat. jugulare.
JUNGHI├ëRE, junghieri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a junghia; ├«njunghiere. [Pr.: -ghi-e-] ÔÇô V. junghia.
JUNGH├ëR, junghere, s. n. (├Änvechit ╚Öi arhaizant; ╚Öi ├«n forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel ├«╚Öi trase de la cing─âtoare jungherul cu pl─âsele de corn de cerb ╚Öi-i cerc─â ascu╚Ťi╚Öul. SADOVEANU, F. J. 35. Se dep─ârtau arn─âu╚Ťi cu fustanel─â pip─âindu-╚Öi nelipsitele junghiere ╚Öi pistoale la br├«u. C. PETRESCU, A. R. 8. La br├«u [avea] sat├«r ╚Öi jungher. ODOBESCU, S. I 65. ÔÖŽ Fig. Junghi, durere ascu╚Ťit─â. Un jungher ├«i p─âtrunse pieptul ╚Öi s├«ngele i se opri la inim─â. SADOVEANU, M. 120. ÔÇô Variant─â: junghi├ęr s. n.
JUNGHIÉR s. n. v. jungher.
jungh├ęr s. n., pl. jungh├ęre
junghi├í (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. j├║nghii, 3 j├║nghie (-ghi-e), 1 pl. junghi├ęm; ger. junghi├şnd (-ghi-ind)
junghi├ęre (pop.) (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghi├ęrii; pl. junghi├ęri
jungh├ęr s. n., pl. jungh├ęre
junghi├í vb. (sil. -ghi-a), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. j├║nghii, 3 sg. ╚Öi pl. j├║nghie (sil. -ghi-e), 1 pl. junghi├ęm (sil. -ghi-em); ger. junghi├şnd (sil. -ghi-ind)
junghi├ęre s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. junghi├ęrii; pl. junghi├ęri
JUNGHÉR s. v. pumnal, stilet.
JUNGHIÁ vb. v. înjunghia, tăia.
JUNGHIÉRE s. v. înjunghiere, spintecare, spintecat, tăiere.
junghi├í (-ghiu, junghi├ít), vb. ÔÇô 1. A ├«njunghia, a pune cu╚Ťitul la g├«t. ÔÇô 2. A t─âia g├«tul. ÔÇô 3. A sacrifica, a jertfi. ÔÇô 4. A ├«n╚Ťepa, a sim╚Ťi un junghi. ÔÇô Var. ├«njunghia. Mr. giuglÔÇÖare, megl. junglÔÇÖu. Lat. iugul─üre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). Dup─â Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei ├«ncruci╚Ö─âri cu iung─Ľre, ipotez─â mai pu╚Ťin probabil─â; Lambrior 373 pleca de la un popular *jungl─üre. Var. este ├«n prezent mai folosit─â dec├«t cuv├«ntul de baz─â, care pare ├«nv. Der. junghiu, s. n. (├«n╚Ťep─âtur─â; ├«njunghietur─â; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s. n. (pumnal) ├«n loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s. n. (├«nv., altar); junghetor, s. m. (persoan─â care sacrific─â; parlagiu); ├«njunghetor, adj. (care ├«njunghie; care sacrific─â); junghetur─â, s. f. (victim─â, animal sacrificat; ├«njunghietur─â; sacrificare, omor├«re; ceaf─â, baza craniului), cu suf. -tur─â, (dup─â Pu╚Öcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 ╚Öi DAR, de la un lat. *iugulat┼źra).[1]
JUNGH├ëR ~e n. ├«nv. Arm─â alb─â, av├ónd v├órf ascu╚Ťit ╚Öi lam─â cu dou─â t─âi╚Öuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er
jungher n. pumnal: la brâu satâr și jungher OD. [V. junghiu].
junghià v. a înjunghia. [Lat. JUGULARE].
jungh├ęr n., pl. e (d. jungh─ş). Jungh─ş, pumnal mare, cam─â.
jungher s. v. PUMNAL. STILET.
junghia vb. v. ÎNJUNGHIA. TĂIA.
junghiere s. v. ÎNJUNGHIERE. SPINTECARE. SPINTECAT. TĂIERE.
junghi├í, junghii, vb. tranz. ÔÇô (pop.) A ├«njunghia. ÔÇô Lat. jugulare ÔÇ×a t─âia g├ótul, a ucideÔÇŁ (╚ś─âineanu, DEX, MDA).

Junghiere dex online | sinonim

Junghiere definitie

Intrare: junghia
junghia conjugarea I grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: jun-ghi-a
Intrare: junghiere
junghiere substantiv feminin
  • silabisire: jun-ghi-e-re
Intrare: jungher
jungher substantiv neutru
junghier substantiv neutru