Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru junghia

JUNGHI├ü, j├║nghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A ├«njunghia. [Pr.: -ghi-a] ÔÇô Lat. jugulare.
JUNGHI├ü, j├║nghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A ├«njunghia. [Pr.: -ghi-a] ÔÇô Lat. jugulare.
junghi├í (a ~) (pop.) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. j├║nghii, 3 j├║nghie (-ghi-e), 1 pl. junghi├ęm; ger. junghi├şnd (-ghi-ind)
junghi├í vb. (sil. -ghi-a), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. j├║nghii, 3 sg. ╚Öi pl. j├║nghie (sil. -ghi-e), 1 pl. junghi├ęm (sil. -ghi-em); ger. junghi├şnd (sil. -ghi-ind)
JUNGHIÁ vb. v. înjunghia, tăia.
junghi├í (-ghiu, junghi├ít), vb. ÔÇô 1. A ├«njunghia, a pune cu╚Ťitul la g├«t. ÔÇô 2. A t─âia g├«tul. ÔÇô 3. A sacrifica, a jertfi. ÔÇô 4. A ├«n╚Ťepa, a sim╚Ťi un junghi. ÔÇô Var. ├«njunghia. Mr. giuglÔÇÖare, megl. junglÔÇÖu. Lat. iugul─üre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). Dup─â Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei ├«ncruci╚Ö─âri cu iung─Ľre, ipotez─â mai pu╚Ťin probabil─â; Lambrior 373 pleca de la un popular *jungl─üre. Var. este ├«n prezent mai folosit─â dec├«t cuv├«ntul de baz─â, care pare ├«nv. Der. junghiu, s. n. (├«n╚Ťep─âtur─â; ├«njunghietur─â; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s. n. (pumnal) ├«n loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s. n. (├«nv., altar); junghetor, s. m. (persoan─â care sacrific─â; parlagiu); ├«njunghetor, adj. (care ├«njunghie; care sacrific─â); junghetur─â, s. f. (victim─â, animal sacrificat; ├«njunghietur─â; sacrificare, omor├«re; ceaf─â, baza craniului), cu suf. -tur─â, (dup─â Pu╚Öcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 ╚Öi DAR, de la un lat. *iugulat┼źra).[1]
junghià v. a înjunghia. [Lat. JUGULARE].
junghia vb. v. ÎNJUNGHIA. TĂIA.
junghi├í, junghii, vb. tranz. ÔÇô (pop.) A ├«njunghia. ÔÇô Lat. jugulare ÔÇ×a t─âia g├ótul, a ucideÔÇŁ (╚ś─âineanu, DEX, MDA).

Junghia dex online | sinonim

Junghia definitie

Intrare: junghia
junghia conjugarea I grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: jun-ghi-a