junghi definitie

16 definiții pentru junghi

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv).
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (Înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv).
JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere pătrunzătoare, de scurtă durată și cu apariție bruscă, de obicei între coaste, la piept sau la încheieturi. Am aicea leacuri multe. De boliți, pe toți vă scap. Vindec tusea, brînca, junghiul și durerile de cap. EFTIMIU, Î. 12. Deodată a simțit că-i trece Junghiul pe sub coaste, fulgerat și rece, Și s-a strîns de spaimă toată lîngă pom. COȘBUC, P. I 253. Părea un junghi că-i curmă suflare și viață. EMINESCU, O. I 95. 2. (Învechit și arhaizant) Pumnal, jungher. Întinse mîna și trase dintr-un colț două junghiuri cu mănunchele frumos lucrate. SADOVEANU, O. VII 20. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur. NEGRUZZI, S. I 148.
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri
BURUIANA-JÚNGHIULUI s. v. rocoțea.
JUNGHI s. (MED.) 1. înjunghietură, înțepătură, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte un ~ în regiunea intercostală.) 2. (la pl.) înțepături (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~uri îi străbat corpul.)
JUNGHI s. v. pneumonie, pumnal, stilet.
JUNGHI ~uri n. 1) Durere ascuțită și pătrunzătoare, mai ales de scurtă durată, localizată între coaste, în spate sau în piept. 2) înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; jungher; pumnal; stilet. [Monosilabic] /v. a junghia
junghiu n. 1. jungher; 2. durere ascuțită ce simțim la coaste; 3. pop. pneumonie. [Lat. JUGULUM].
1) junghĭ n., pl. urĭ (d. a junghea). Jungher, camă, pumnal mare. Mare durere pe care o simțĭ la coaste cînd răceștĭ, pneŭmonie.
buruiana-junghiului s. v. ROCOȚEA.
junghi s. v. PNEUMONIE. PUMNAL. STILET.
JUNGHI s. 1. înjunghietură, înțepătură, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, sâgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte un ~ în regiunea intercostală.) 2. (la pl.) înțepături (pl.), (fig.) ace (pl.) (Mii de ~ îi străbat corpul.)
júnghi, junghiuri, s.n. – Durere ascuțită în zona intercostală. – Der. regr. din junghia (Scriban, DEX, MDA).
junghi, junghiuri s. n. bătrân; boșorog; ramolit.

junghi dex

Intrare: junghi
junghi substantiv neutru
Intrare: buruiana-junghiului
buruiana-junghiului substantiv feminin articulat