jungher definitie

11 definiții pentru jungher

JUNGHÉR, junghere, s. n. Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.
JUNGHÉR, junghere, s. n. (Înv.) Pumnal, stilet, junghi (2). – Junghia + suf. -ar.
JUNGHÉR, junghere, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma junghier) Pumnal, stilet. Jderul cel mititel își trase de la cingătoare jungherul cu plăsele de corn de cerb și-i cercă ascuțișul. SADOVEANU, F. J. 35. Se depărtau arnăuți cu fustanelă pipăindu-și nelipsitele junghiere și pistoale la brîu. C. PETRESCU, A. R. 8. La brîu [avea] satîr și jungher. ODOBESCU, S. I 65. ♦ Fig. Junghi, durere ascuțită. Un jungher îi pătrunse pieptul și sîngele i se opri la inimă. SADOVEANU, M. 120. – Variantă: junghiér s. n.
JUNGHIÉR s. n. v. jungher.
junghér s. n., pl. junghére
junghér s. n., pl. junghére
JUNGHÉR s. v. pumnal, stilet.
JUNGHÉR ~e n. înv. Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; pumnal; stilet. /a junghia + suf. ~er
jungher n. pumnal: la brâu satâr și jungher OD. [V. junghiu].
junghér n., pl. e (d. junghĭ). Junghĭ, pumnal mare, camă.
jungher s. v. PUMNAL. STILET.

jungher dex

Intrare: jungher
jungher substantiv neutru
junghier substantiv neutru