înjúnghĭ, a -gheá v. tr. (d. lat. júgulo, -áre, a tăĭa gîtu, a gîtui, a asasina. – Eŭ înjunghĭ, tu înjunghĭ. V. jugular). Împung saŭ ucid pe cineva cu junghĭu orĭ cu cuțitu: a înjunghea un mel. Fig. Durerea mă înjunghe. – Vechĭ junghĭ.