JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).

JUNÉȚE, juneți, s. f. (Astăzi rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).

JUNÉȚE, juneți și junețe, s. f. (Învechit) Tinerețe. Sublimul entuziasm al juneței. ODOBESCU, S. III 323. [În 1821] în țară se manifestă una din acele mișcări energice care arăt junețea popoarelor și dorința lor de propășire. BĂLCESCU, O. I 35. Eleganță și junețe, Grație și frumusețe te-ncunjur, te încunun. ALEXANDRESCU, M. 187.

junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți

junéțe s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți

JUNÉȚE s. v. tineret, tinerețe, tinerime.

Junețe ≠ bătrânețe

JUNÉȚĂ s.f. v. junețe.

JUNÉȚE s.f. Tinerețe. [Pl. -ți, -țe, var. juneță s.f. / cf. fr. jeunesse].

JUNÉȚE s. f. tinerețe. (< fr. jeunesse)

junețe f. tinerețe.

* junéță f., pl. ĭ (d. june după fr. jeunesse). Poet saŭ iron. Tinereță.

junețe s. v. TINERET. TINEREȚE. TINERIME.