juneță definitie

13 definiții pentru juneță

JUNÉȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).
JUNÉȚE, juneți, s. f. (Astăzi rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + suf. -ețe (după fr. jeunesse).
JUNÉȚE, juneți și junețe, s. f. (Învechit) Tinerețe. Sublimul entuziasm al juneței. ODOBESCU, S. III 323. [În 1821] în țară se manifestă una din acele mișcări energice care arăt junețea popoarelor și dorința lor de propășire. BĂLCESCU, O. I 35. Eleganță și junețe, Grație și frumusețe te-ncunjur, te încunun. ALEXANDRESCU, M. 187.
junéțe (rar) s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
junéțe s. f., art. junéțea, g.-d. art. junéții; pl. junéți
JUNÉȚE s. v. tineret, tinerețe, tinerime.
Junețe ≠ bătrânețe
JUNÉȚĂ s.f. v. junețe.
JUNÉȚE s.f. Tinerețe. [Pl. -ți, -țe, var. juneță s.f. / cf. fr. jeunesse].
JUNÉȚE s. f. tinerețe. (< fr. jeunesse)
junețe f. tinerețe.
* junéță f., pl. ĭ (d. june după fr. jeunesse). Poet saŭ iron. Tinereță.
junețe s. v. TINERET. TINEREȚE. TINERIME.

juneță dex

Intrare: junețe
junețe 2 pl. -e substantiv feminin
juneță 1 pl. -i substantiv feminin
juneță 2 pl. -e substantiv feminin
junețe 1 pl. -i substantiv feminin