JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj. (Învechit și regional; despre oameni) Tînăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? EMINESCU, O. I 37. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ (Rar, despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. ◊ (Substantivat) Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. ◊ (În vechea terminologie teatrală) June prim = actor care interpretează roluri de tineri amorezi. ♦ (Substantivat, m.; regional) Holtei, burlac, flăcău. Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.

júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne

*júne-prím s. m.

júne adj. m., s. m., pl. juni; f. sg. júnă, pl. júne

JÚNĂ s., adj. v. tânără. (O fată ~.)

JÚNE s. v. fecior, flăcău, ginere, mire, tânăr.

JUNI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

June ≠ bătrân

júne (júni), s. m. – 1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (Adj.) Tînăr. – Mr. gione „puternic, viteaz”, megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu suf. -ețe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de Junimea).

JÚNE ~ă (~i, ~e) și substantival rar (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; tânăr. * ~ prim actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. /<lat. juvenis

june a. și m. tânăr. [Lat. JUVENEM].

júne m. (lat. jŭvĕnis, tînăr; it. gióvine, pv. jovne, fr. jeune, sp. joven, pg. jovem). Vechĭ. Azĭ. vest. Holteĭ, burlac, flăcăŭ, tînăr neînsurat încă. Ban. Mire. Trans. Gimnastic, sportist, membru al uneĭ societățĭ sportive (în Bucov. arcaș). Adj. și s. (neol. după fr.). Poet saŭ iron. Tînăr: un june desperat.

JUNĂ s., adj. tînără. (O fată ~.)

june s. v. FECIOR. FLĂCĂU. GINERE. MIRE. TÎNĂR.

JUNII TURCI, denumire europeană dată membrilor organizației naționaliste turce „Unitate și progres”, fondată în 1889. În urma revoluției din 1908, J.t. au preluat puterea, fără a aduce însă schimbări esențiale ale regimului politic și social existent în Imp. Otoman. Organizația s-a autodizolvat în 1918.

ROMÂNIA JUNĂ, societate academică studențească social-literară creată la Viena la 25 mart. 1871 prin fuziunea a două organizații studențești „Societatea literară și științifică” și „Societatea literară-socială România”. Militează pentru unitatea cultural-artistică și națională a tuturor românilor. Este condusă de un comitet în frunte cu Ioan Slavici (președinte) și Mihai Eminescu (bibliotecar). A organizat la 14/26-15/27 aug. 1871 sărbătorirea (amânată din 1869) a 400 de ani de la târnosirea mănăstirii Putna.

JUNE subst. 1. Junele b. (16 B V 251; Viciu 34). 2. Juna, țig. (16 B I 60); Junești s. (Sur XI); Giunești s., 1669 (M Put 221).