JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.

JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Livr.) Joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.

junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri

junctúră s. f. (sil. junc-), g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri

JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. [< lat. iunctura].

JUNCTÚRĂ s. f. joncțiune; locul de unire a două formațiuni anatomice. (< lat. iunctura, fr. joncture)