Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru juncan

JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an.
JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). – Junc + suf. -an.
JUNCÁN, juncani, s. m. Bou tînăr (între trei și patru ani), junc mai mare. În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car înjugat cu o păreche de juncani tinerei. CONTEMPORANUL, III 657. Puse plugul la perete, Juncanii la iarbă verde. PĂSCULESCU, L. P. 25. Dă sare la juncani. ȘEZ. IV 233.
juncán s. m., pl. juncáni
juncán s. m., pl. juncáni
JUNCÁN s. (ZOOL.) (Transilv. și Maram.) tulucan.
JUNCÁN ~i m. Bou tânăr în vârstă de la trei până la patru ani. /junc + suf. ~an
juncan m. bou de trei ani.
juncán, -ă s. (d. junc). Junc, juncă. – În Suc. juncan înseamnă și „urs tînăr”.
JUNCAN s. (ZOOL.) (Transilv. și Maram.) tulucan.
juncan, juncani s. m. (intl.) tânăr prost și încăpățânat.

Juncan dex online | sinonim

Juncan definitie

Intrare: juncan
juncan substantiv masculin admite vocativul