Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 712372:

junc, -i, s.m. – Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani) nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria 2001: 107). – Lat. juvencus.

Junc dex online | sinonim

Junc definitie