juncă definitie

10 definiții pentru juncă

JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca.
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca.
JÚNCĂ, junci, s. f. Vacă tînără (între doi și trei ani) care încă n-a fătat. V. juncană, junincă, junc. A dat ursul la juncile noastre! a strigat el. SADOVEANU, V. F. 27. În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. (Cu pronunțare regională) Și de fiecare casă Cîte un miel ș-o giuncă grasă. ALECSANDRI, P. P. 113.
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
júncă s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci
JÚNCĂ s. (ZOOL.) juncană, juncancă, junincă.
JÚNCĂ ~ci f. Vacă tânără, între doi și trei ani, care încă nu a avut vițel; junincă. /<lat. juvenca
juncă f. vacă tânără. [Lat. JUVENCA].
JUNCĂ s. (ZOOL.) juncană, junincă.
júncă, junci, s.f. – Vacă tânără care nu a avut încă vițel. – Lat. juvenca „vițea” (Șăineanu, DEX, MDA).

juncă dex

Intrare: juncă
juncă substantiv feminin admite vocativul