jumulire definitie

2 intrări

22 definiții pentru jumulire

JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni.
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli.
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni.
JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli.
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A curăța (o pasăre) de pene (spre a o pune la fiert sau la fript pentru mîncare). Jumulind deasupra căldării cu apă fiartă o găină opărită. STANCU, D. 177. Melinte Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel ca să nu trezească pe nevastă-sa... ațîță focul, jumuli o găină și o puse să fiarbă. REBREANU, R. II 164. Jumulea o gîscă nevastă-mea cînd ai venit d-ta. ISPIRESCU, L. 368. ◊ (Familiar) Gîscă (bună) de jumulit = om naiv care poate fi tras pe sfoară, de pe urma căruia se poate profita. Cînd le cădea-n palmă cîte-o gîscă de jumulit, toată noaptea era masă-ntinsă și băutură la discreție. VLAHUȚĂ, O. A. 300. ♦ A smulge penele. Trebuie a-i jumuli penele de pe cap. ȘEZ. III 119. ♦ (Rar) A curăța de păr, smulgînd firele. (Refl.) Tartorul clipi din ochi, se jumuli de barbă și-i răspunse. VISSARION, B. 253. ◊ (Cu schimbarea construcției) Palme că-și trăgea, Păru-și jumulea. PĂSCULESCU, L. P. 155. ◊ (Neobișnuit, cu privire la alte lucruri) Cineva jumulește pomul de mere. ISPIRESCU, L. 74. 2. Fig. A despuia pe cineva de bani (mai ales prin mijloace ocolite); a jefui. Cu directorul cînd juca în apartamentul acestuia, se lăsa jumulit de bani. PAS, Z. IV 111. Să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș. REBREANU, R. I 24. Dăduse niște hoți peste tovarășii lui și-i bătură și-i jumuliră. ȘEZ. VI 151. 3. A jupui de piele, a sfîrteca. Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește... de-i merg petecile! CREANGĂ, P. 24. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa... Știu că i-aș cîrnoși și i-aș jumuli. id. ib. 21.
JUMULÍRE s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală.
jumulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 să jumuleáscă
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumuleáscă
jumulíre s. f., g.- d. art. jumulírii; pl. jumulíri
JUMULÍ vb. (înv. și pop.) a smulge, (înv. și reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. și Maram.) a cinătui, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.)
JUMULÍ vb. v. jecmăni, jefui.
JUMULÍRE s. jumuleală, (reg.) scărmănare. (~ unei păsări.)
JUMULÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.
jumulí (jumulésc, jumulít), vb.1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi.
A JUMULÍ ~ésc tranz. 1) (păsări tăiate) A lipsi de pene și de puf prin smulgere; a peni. 2) (păr) A smulge din rădăcină. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmăni; a jefui. /cf. ung. gymbálni
jumulì v. 1. a smulge penele unei păsări; 2. fam. a despuia. [Origină necunoscută].
jumulésc v. tr. (ung. gyomlálni, a plivi, a zmulge). Zmulg pene: a jumuli o găină. Fig. Iron. Storc, jăfuĭesc: nepotu îșĭ jumulea unchĭu. – În vest eŭ júmul, el să jumule (și despre buruĭene: a jumulĭ buruĭene). V. cĭupelesc.
JUMULI vb. (înv. și pop.) a smulge, (înv. și reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. și Maram.) a cinătui, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.)
JUMULIRE s. jumuleală, (reg.) scărmănare. (~ unei păsări.)
gâscă bună de jumulit expr. om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita ușor.
jumuli, jumulesc v. t. a extorca (pe cineva) de bani; a jefui, a escroca

jumulire dex

Intrare: jumuli
jumuli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: jumulire
jumulire substantiv feminin