JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren.

JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren.

JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile rămase după ce se topește slănina pentru a face din ea untură. Varză... Murată de-o săptămînă C-o jumară de slănină. MARIAN, S. 40. 2. (Munt., la pl.) Mîncare făcută din ouă bătute și prăjite în tigaie; (Mold.) scrob, (Transilv.) papară. – Pl. și: (1) jumere.

jumáră s. f., g.-d. art. jumắrii; pl. jumắri

jumáră s. f., pl. („rest de la topirea slăninei”) jumări

JUMĂRI s. pl. 1. (reg.) scrijele (pl.). (~ din slănină.) 2. omletă, (reg.) papară, prajilă, (nordul Mold., Bucov. și nordul Transilv.) papă, (Transilv. și Ban.) păpăradă, ratotă, (Mold. și Bucov.) scrob, (înv., în Transilv.) sfungată. (~ de ouă.)

jumáră (jumắri), s. f. – 1. Resturile rezultate din topirea slăninii porcului. – 2. Ouă bătute, papară. – Var. (Banat) jumarcă. Germ. din Austria Schmarren „mîncare cu ouă bătute prăjite în untură” (Philippide, Principii, 38; Tiktin; DAR), cf. mag. zsumórka, morzsóka „ouă bătute”, bg. džumerki „jumări”, pe care DAR îl pune în legătură poate incorect, cu rus. žimera, žomera „reziduuri”. Din sb. după Conev 88. Cu al doilea sens, se folosește numai în Munt. și la pl.

JUMÁRĂ ~ări f. mai ales la pl. Produs alimentar obținut prin topirea bucățelelor de slănină (sau de carne grasă). /cf. bulg. žumerki, germ. Schmarren

jumări f. 1. pl. mâncare din ouă bătute și prăjite în unt; 2. rămășițele uscate din slănina prăjită. [Nemț. SCHMARREN].

jumáră f., pl. ărĭ (indirect d. germ. austriac schmarren, de unde și ung. zsumórka, morzsórka, jumărĭ; bg. žumerki, sîrb. žmire, žmira pl.). Vest. Scrob, oŭă bătute și prăjite: jumărĭ cu slănină. Resturĭ de grăsime care, după ce s’a scos grăsimea cea bună, rămîn pe fundu tigăiĭ și se mănîncă. – În est jumere și jumele, în Trans. jumere și jumercĭ (resturĭ de grăsime).

JUMĂRI s. pl. 1. (reg.) scrijele (pl.). (~ din slănină.) 2. omletă, (reg.) papară, prajilă, (nordul Mold., Bucov. și nordul Transilv.) papă, (Transilv. și Ban.) păpăradă, ratotă, (Mold. și Bucov.) scrob, (înv., în Transilv.) sfungată. (~ de ouă.)

JUMÁRĂ s.f. (În special la pl.) Bucățele de slănină obținute după topirea și stoarcerea acesteia de grăsime; se consumă rece, ca atare sau sub formă de pastă unsă pe pâine de casă, ca gustare; prin ext. jumări de ouă sau ouă-jumări = ouă amestecate în timp ce sunt prăjite, având aspect asemănător, dar fără a conține jumări.

jumáră, jumări, jumere, s.f. – (gastr.) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii de porc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase). ♦ (onom.) Jumărucă, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din germ. Schmarren „mâncare cu ouă bătute în untură” (Șăineanu, Scriban; Philippide, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA), cf. magh. zsumórka „ouă bătute”, bg. džumerki (DER, DEX, MDA).

jumáră, jumări, s.f. – (gastr.) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii de porc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase). Jumărucă, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din germ. Schmarren „mâncare cu ouă bătute în untură”, cf. magh. zsumórka, bg. džumerki.