JUMÁ s. f. v. jumătate.
JUMÁTE s. f. v. jumătate.
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec.
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it.
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it.
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it.
JUMÁ s. f. v. jumătate.
JUMÁTE s. f. v. jumătate.
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) În parte, întrucâtva. 2. Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s. f.] – Et. nec.
JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.
MEZZA-VOCE adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it.
MEZZO-FORTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it.
MEZZO-PIANO adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it.
JUMÁ s. f. v. jumătate.
JUMÁTE s. f. v. jumătate.
JUMĂTÁ s. f. v. jumătate.
JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. (Cu valoare de numeral) 1. Fiecare din cele două părți egale în care se poate împărți un întreg (v. doime); (sens curent) o parte dintr-un întreg împărțit în două părți aproximativ egale. Răsturnă mămăliga pe măsuța joasă și rotundă, tăie jumătate și o întinse pe un fundișor lui Mitrea. SADOVEANU, B. 28. Ad-o colea jumătatea milionului ce-ai cîștigat astă-noapte. ALECSANDRI, T. I 405. (În corelație cu sine însuși) Plăcinta era jumătate cu carne, jumătate cu brînză. CAMIL PETRESCU, O. I 197. Hainele curate, jumătate de tîrgoveț, jumătate de țăran, dovedeau bunăstare. C. PETRESCU, Î. II 141. (Precedat de prep. «pe») La foc vei putea deosebi bucăți mari de carne frigîndu-se: un picior, un cap pe jumătate pîrlit, pe jumătate fript. GHEREA, ST. CR. I 100. ◊ (Precedat de întreg, de care se leagă prin conj. «și», a cărei omisiune este nerecomandabilă) Un metru și jumătate. Un kilogram și jumătate. ▭ E ora 12 jumătate. C. PETRESCU, Î. II 242. Îți dau doi lei jumătate pe oca. PANN, P. V. I 64. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a lăsa (un lucru) neisprăvit, a nu duce pînă la capăt, a nu termina. (Urmînd după un substantiv sau un adjectiv substantivat) Și jumătate (sau o dată și jumătate), marchează ideea de superlativ. Bărbat o dată și jumătate. ▭ Să-ți trăiască părintele, că-i un om și jumătate. REBREANU, R. I 15. Așa-ți trebuie dacă ești un prost și jumătate. ȘEZ. IV 186. ◊ (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de», «din» exprimînd întregul) Luptele între imperiul roman și goți cresc în prima jumătate a secolului al IV-lea, sub Constantin. IST. R.P.R. 51. Trei ani de armată cu chiu cu vai i-a făcut, cu jumătate de an pe deasupra pentru dezertare. SADOVEANU, O. VII 357. Să-i deie fata și jumătate de împărăție. CREANGĂ, P. 228. ◊ (Rar, cu omisiunea prepoziției) Această plimbare... este departe de Viena ca o jumătate ceas. GOLESCU, Î. 68. ◊ (Rar, în urma substantivului) S-aprinse-odat-o casă pe-nserate Și-a ars din ea Bagdadul jumătate. COȘBUC, P. III 282. ◊ Expr. Jumătate de măsură = măsură fragmentară, trunchiată, necompletă, nedusă pînă la capăt. Jumătățile de măsură nu aduc niciodată soluții în probleme așa de grave. SADOVEANU, E. 30. Cu jumătate de gură (sau de glas) sau cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, încet, fără convingere, evaziv. Vorbea cu jumătate de glas, înfricoșat parcă de ceva. SADOVEANU, O. VIII 18. Grigore protestă mai cu jumătate gura. REBREANU, R. I 172. Aceste vorbe, oarecum ciudate, Citindu-le cu jumătate gură... Am zis. TOPÎRCEANU, B. 96. Bun sosit la noi, voinice, zise craiul cam cu jumătate de gură. CREANGĂ, P. 197. Cu jumătate de inimă = fără avînt, fără curaj, fără hotărîre. Treaba o făcuseră numai cu jumătate de inimă. DUMITRIU, N. 15. ♦ (Adverbial, uneori precedat de prep. «în», «pe») Parte, în parte, întrucîtva. Înainte oamenii nu-l crezuseră decît pe jumătate. DUMITRIU, N. 15. Cu ochii închiși pe jumătate, vedea crescînd din sînul mării, gigantic, amfiteatrul Cornului de Aur. BART, E. 44. (Cu pronunțare regională) Dă-ți mînia după spate, Ca să bem în giumătate. ALECSANDRI, P. P. 73. Loc. adj. Pe jumătate = care reprezintă (aproximativ) o doime din întreg; trunchiat. E ceru-ntunecat ca o pădure În care luna, nici pe jumătate, Lucește. D. BOTEZ, P. O. 29. 2. (Glumeț) Soție, nevastă. Vino să te prezint jumătății mele. D. ZAMFIRESCU, R. 22. Ce ți s-a întîmplat, babo? zise el cum își văzu jumătatea. ISPIRESCU, L. 96. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu; mijloc. Omătul se așternea în troiene pînă spre jumătatea ferăstruicii. V. ROM. ianuarie 1952, 109. O barbă roșcată și neîngrijită îi acoperă mai mult de jumătate figura. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. ◊ (Juxtapus, adesea postpus) Eu plec cu sacu-n spate, La calea jumătate Cer plata. COȘBUC, P. I 63. Ajungînd în vînătoare pînla jumătate cale... De urma unei fiare a dat. TEODORESCU, P. P. 163. Și mă cată, mamă, cată Unde-s cătane grămadă, La tabăra jumătate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. ♦ Momentul care marchează mijlocul unui interval de timp. A luat chenzina la jumătatea lunii. ◊ (Eliptic) Ciocanele [ceasornicului] bat sferturile, jumătățile și ceasurile. SADOVEANU, F. J. 518. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate, reprezentînd 1/2 dintr-un litru sau dintr-un kilogram. Sătul, încălzit de jumătatea de vin, prinse din nou curaj. C. PETRESCU, C. V. 39. 5. (Mold.) Claie mică făcută din mai mulți snopi așezați unul peste altul în formă de cruce și cu spicele înăuntru. Holda mîndră... Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67. – Variante: (familiar și regional) jumá (GALAN, B. I 164), jumătá (ȘEZ. III 30), jumáte s. f.
MEZZO-FÓRTE adv. (Indicînd modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate potrivită, cu tărie mijlocie, între «piano» și «forte». Pasaj executat mezzo-forte. Pronunțat: me-țo-.
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți
jumătáte-de-pásăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătắții-de-pásăre
jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă
mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.
mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf
mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătății; pl. jumătăți
jumătáte-de-pásăre (zool.) s. f.
jumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumătățeáscă
JUMĂTÁTE s. 1. (cantitativ) doime. (O ~ dintr-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism înv.) pol. (O ~ kg de icre.) 3. (cantitativ) (reg.) cârstac, cârstă, clăiță, cruce, petiță, picior. (Claia de snopi numită ~.) 4. (spațial) mijloc. (La ~ scândurii.) 5. (temporal) mijloc. (La ~ săptămânii.)
JUMĂTÁTE s. v. nevastă, soție.
JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaș.
JUMĂTĂȚÍ vb. v. înjumătăți.
JUMĂTĂȚI s. pl. v. pantof.
MEZZA-VOCE loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. me-ța-. / < it. mezza voce].
MEZZO-FÓRTE loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea sau intensitatea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. -me-țo-. / < it. mezzo forte].
MEZZO-PIÁNO loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Nu prea încet, mai tare decât piano. [Pron. -me-țo-. / < it. mezzo piano].
MÉZZA-VÓCE ME-ȚA-/ loc. adv. (muz.) cu jumătate de posibilitățile vocii. (< it. mezza voce)
MÉZZO-FÓRTE loc. adv. (muz.) cu intensitate moderată, între piano și forte. (< it. mezzo forte)
MÉZZO-PIÁNO loc. adv. (muz.) nu prea încet, mai tare decât piano. (< it. mezzo piano)
jumătáte (jumătắți), s. f.1. Fiecare din cele două părți egale în care se poate divide un întreg. – 2. Fiecare din cele două părți egale dintr-un litru, dintr-un kilogram. – 3. Claie mică din 7 pînă la 20 snopi, considerată jumătate de căpiță. – 4. Soț, consort. – Var. vulg. juma(te). Mr. giumitate, megl. jimitate. Lat. mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem și cu rezultatul dj › gi (mr.) › ji (megl.), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus lat. dimidiĕtātem. Această der., semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămășită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; și Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucișarea cu gr. ἤμισυ după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Der. din lat. a fost abandonată de către toți cercetătorii moderni, care admit totuși, o încrucișare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvîntului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte alb. giymës, giymësë „jumătate” (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicația este laborioasă și nu pare a fi probabilă: conform ei, alb. giymë (< gr. ἤμισος cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune der. pe care am citat-o); și de aici rom. jumătate, prin der. cu suf. -ate, sau prin încrucișare cu dimidietatem. Etimonul alb. nu pare posibil, deoarece, pe lîngă dificultatea s › t, este ciudat paralelismul între alb. gj (ghi) față de rom. g › j (cf. alb. gemp, rom. ghimpe, alb. güs, rom. ghiuj, etc.). Der. jumătăți (var. înjumătăți, jumătăța), vb. (a tăia în două, a despica; a reduce la jumătate).
JUMÁ f. v. JUMĂTATE. ◊ ~-~ împărțeală dreaptă (în două jumătăți). /Din jumătate
JUMĂTÁTE ~ăți f. 1) Fiecare dintre cele două părți egale în care poate fi împărțit un întreg. ◊ ~ de măsură măsură incompletă, parțială. Pe (sau în) ~ a) în două părți egale sau aproximativ egale; b) parțial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu ~ de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu ~ de inimă (sau cu inima pe ~) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval în timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de măsură a capacității sau a greutății, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătății] /Orig. nec.
jumătate f. una din părțile unui tot împărțit în două părți egale: unu și jumătate fig. foarte șiret. [Cf. lat. DIMIDIETATEM].
jumătate-de-om m. monstru antropofag în basme: om care are numai o mână, un picior și un ochiu, moare și învie mereu.
jumătáte f., pl. ățĭ (amestecătură din alb. ghĭúmas, jumătate, și lat. dimidietas, = dimidium și medietas, derivate d. medius, mijlociŭ. D. medietas vine it. metá, fr. moitié, sp. metad, pg. metade, ametade). Fiecare dintre cele doŭă părțĭ egale ale unuĭ tot. Fig. Fam. Nevastă, soție (saŭ și soț). Un fel de becață foarte mică numită și surdă. Jumătate saŭ pe jumătate mort, aproape mort. Cu jumătate de gură, a lene, fără convingere saŭ dorință de: a afirmat cu jumătate de gură. Acesta e unu și jumătate (de ex. bețiv, ștrengar, hoț), acesta e mare (bețiv, ștrengar, hoț). – Sing. și jumate (Sud. pop.).
JUMĂTATE s. 1. (cantitativ) doime. (O ~ dintr-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism înv.) pol. (O ~ kg de icre.) 3. (cantitativ) (reg.) cîrstac, cîrstă, clăiță, cruce, petiță, picior. (Claia de snopi numită ~.) 4. (spațial) mijloc. (La ~ scîndurii.) 5. (temporal) mijloc. (La ~ săptămînii.)
jumătate s. v. NEVASTĂ. SOȚIE.
jumătate-de-pasăre s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.
jumătăți vb. v. ÎNJUMĂTĂȚI.
jumătăți s. pl. v. PANTOF.
mezza-voce (loc. it. [medtsa voce] „cu jumătate de voce”) indicație de interpretare, în partiturile* vocale, prin care se cere cântarea cu forță redusă, aproape de piano* La vocile bărbătești, indică și cântarea în falset*. ♦ La instr. de coarde, m. indică o execuție cu un sunet de intensitate scăzută, apropiat de cel obținut prin utilizarea surdinei*.
jumătắți, s.f., pl. – Pantofi, încălțăminte. – Et. nec. (DEX), pentru jumătate; cf. germ. Halbschuh „pantof”, propriu „jumătate de gheată” (Frățilă).
jumătắți, s.f., pl. – Pantofi, încălțăminte. – Et. nec.
a avea două fire jumate expr. 1. a avea părul rar. 2. a avea chelie
a râde cu jumătate de gură / galben expr. a râde silit / forțat, a râde fără poftă; a se preface că râde.
a umbla cu jumătăți de măsură expr. a fi nehotărât, a nu fi ferm; a nu duce un lucru până la capăt.
a vorbi cu gura altuia / cu jumătate de gură expr. a vorbi fără convingere / șovăielnic.
juma’ de buletin expr. (glum.) persoană scundă și slabă.
juma’ de metru și o flegmă expr. (vulg.) persoană scundă.
jumi-juma expr. jumătate-jumătate; împărțire în două părți egale.
un drac și jumătate expr. v. drac împielițat.

jumătăți dex

Intrare: jumătate
jumate substantiv feminin
juma substantiv feminin
jumăta substantiv feminin
jumătate substantiv feminin
Intrare: mezza-voce
mezza-voce adverb
  • pronunție: meța-vóce
voce substantiv feminin
jumătate substantiv feminin
Intrare: mezzo-forte
mf abreviere
forte adjectiv invariabil adverb
mezzo-forte adverb
  • pronunție: mețo-forte
jumătate substantiv feminin
Intrare: mezzo-piano
mp abreviere
mezzo-piano adverb
  • pronunție: mețo-piáno
piano 1 adv.
  • silabisire: pia-no
jumătate substantiv feminin
Intrare: jumătăți (vb.)
jumătăți 1 vb. tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: jumătăți (pantof)
jumătăți 2 s.f. substantiv feminin plural
Intrare: jumătate-de-pasăre
jumătate-de-pasăre substantiv feminin (numai) singular
Intrare: jumătate-de-om
jumătate-de-om substantiv masculin (numai) singular