13 definiții pentru jujău
JUJÉU, jujeie,
s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (
2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [
Var.:
jujău s. n.] – Din
sb. žežej. JUJÉU, jujeie,
s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (
2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [
Var.:
jujău s. n.] – Din
scr. žežej. JUJÉU, jujeie,
s. n. (Și în forma jujău) Un fel de jug mic, triunghiular, care se pune la gîtul porcilor și al altor animale stricătoare, pentru a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în grădini și în semănături. Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîne scăpat din jujău. DELAVRANCEA, A. 139. Atît de treabă ce este Numai jujeu îi lipsește. PANN, P. V. III 39. – Variantă:
jujắu s. n.
jujéu s. n.,
art. jujéul;
pl. jujéie
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie jujéu (jujéie), s. n. –
1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. –
2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. –
Var. jijeu, jugău.
Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima
var. indică o încrucișare cu jug.
jujău n.
1. jug de trei lemne ce se pune la gâtul porcilor spre a-i opri de a face stricăciuni;
2. tărbaca câinilor (în Dobrogea). [Cf. serb. JEJELĬ, bâtă de legat câinii ciobănești].
jujắŭ n., pl. ăĭe (sîrb. žeželj, inf. de jug). Vest. Sud. Jug p. porcĭ a doŭa zi după lăsatu seculuĭ. A da la jujăŭ, a da în tărbacă.
JUJEU s. jug, (reg.) hădărău. (~ la gîtul porcilor, al vițeilor.) Jujău dex online | sinonim
Jujău definitie