JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.

JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.[1]

JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A sugruma, a gîtui, a înăbuși.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. (Numai în expr.) Vînă jugulară = vînă principală a gîtului, care colectează sîngele din cap și din gît.

JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Franțuzism rar) Sugrumare, gîtuire, înăbușire; fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. Despre jugularea maladiei, nici nu poate fi vorba. CARAGIALE, O. I 46.

jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză

jugulár adj. m., pl. jugulári; f. juguláră, pl. juguláre

juguláră (venă) s. f., g.-d. art. jugulárei; pl. juguláre

juguláre (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắri

jugulá vb., ind. prez. 1 sg. juguléz, 3 sg. și pl. juguleáză

jugulár adj. m., pl. jugulári; f. sg. juguláră, pl. juguláre[1]

juguláre s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

JUGULÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

JUGULÁRE s. f. gâtuire, strangulare, sugrumare.

JUGULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A strangula, a sugruma. 2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. [< fr. juguler, cf. lat. iugulare].

JUGULÁR, -Ă adj. Care aparține gâtului, care ține de gât. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gât].

JUGULÁRE s.f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare. ♦ (Fig.) Împiedicare bruscă a dezvoltării; suprimare, gâtuire. [< jugula].

JUGULÁ vb. tr. 1. a strangula, a sugruma. 2. a secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor. 3. a opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. 4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. (< fr. juguler, lat. iugulare)

JUGULÁR, -Ă adj. din regiunea gâtului. ♦ venă ~ă (și s. f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. (< fr. jugulaire)

A JUGULÁ ~éz tranz. rar1) A lipsi de respirație, strângând vâna jugulară; a gâtui; a sugruma; a strangula. 2) fig. (acțiuni, procese, activități etc.) A împiedica să se desfășoare; a opri brusc din desfășurare. /<fr. juguler, lat. jugulare

JUGULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de gât; propriu gâtului. ◊ Venă ~ă venă centrală din regiunea gâtului, care colectează sângele din cap și din gât. /<fr. jugulaire[1]

jugular a. ce ține de gâtlej: glandă, vână jugulară.

* jugulár, -ă adj. (fr. jugulaire, d. lat. júgulum și júgulus, gît. V. junghĭ). Anat. De la gît: vînă, ghindură jugulară. Sf., pl. e. Fie-care din cele doŭă vine groase de la gît.

jugula vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

jugulare s. v. GÎTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE.

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî