jugula definitie

10 definiții pentru jugula

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A sugruma, a gîtui, a înăbuși.
jugulá (a ~) vb., ind. prez. 3 juguleáză
jugulá vb., ind. prez. 1 sg. juguléz, 3 sg. și pl. juguleáză
JUGULÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.
JUGULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A strangula, a sugruma. 2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. [< fr. juguler, cf. lat. iugulare].
JUGULÁ vb. tr. 1. a strangula, a sugruma. 2. a secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor. 3. a opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. 4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. (< fr. juguler, lat. iugulare)
A JUGULÁ ~éz tranz. rar1) A lipsi de respirație, strângând vâna jugulară; a gâtui; a sugruma; a strangula. 2) fig. (acțiuni, procese, activități etc.) A împiedica să se desfășoare; a opri brusc din desfășurare. /<fr. juguler, lat. jugulare
jugula vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

jugula dex

Intrare: jugula
jugula conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv