jufă definitie

5 definiții pentru jufă

julfă (jolfă) f. Mold. 1. semințe oleaginoase de cânepă întrebuințate ca aliment pentru păsări și cu care se prepară un uleiu alimentar; 2. mâncare de post din julfă pisată și fiartă cu crupe: turtă cu julfe CR. [Și jufă = pol. IUCHA, zeamă].
júfă și júflă V. julfă.
júlfă și jólfă f., pl. e (cp. cu ung. zsufa, palid). Mold. Un fel de mâncare (care se numește și lapte de buhaĭ) făcută din semințe de cînepă pisate, apoĭ amestecate cu apă ferbinte, strecurate și ferte, din care rezultă un fel de urdă saŭ lapte, în care se pune zahăr și se mănîncă. – Și júfă (Brașov) și juflă (Mold. nord).
júfă, jufe, s.f. – (reg.) Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă” (Memoria, 2001: 41). ♦ (onom.) Jufă, poreclă în Valea Stejarului (Hotea, 2005: 890). – Cf. magh. zsufa „zeamă” (Scriban, MDA), cf. julfă; din pol. iucha „zeamă” (Șăineanu).
júfă, -e, s.f. – Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă” (Memoria 2001: 41). Jufă, poreclă în Valea Stejarului (Hotea 2005: 890). – Din magh. zsufa „zeamă”.

jufă dex