judiciar definitie

14 definiții pentru judiciar

JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.
JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.
JUDICIÁR, -Ă, judiciare, adj. 1. De justiție, privitor la justiție, judecătoresc. A fost un mare scandal judiciar. C. PETRESCU, C. V. 230. A plîns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare. IBRĂILEANU, SP. CR. 256. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. Anchetă judiciară. – Pronunțat: -ci-ar.
judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre
judiciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. judiciári; f. sg. judiciáră, pl. judiciáre
JUDICIÁR adj. (JUR.) judecătoresc, (înv.) dicanicesc. (Procedură ~.)
JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiție; 2. Făcut prin justiție. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius].
JUDICIÁR, -Ă adj. 1. referitor la justiție. 2. făcut prin justiție. (< fr. judiciaire, lat. iudiciarius)
JUDICIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de justiție; propriu justiției; judecătoresc. 2) Care este înfăptuit prin autoritatea justiției; făcut prin justiție. Anchetă ~ă. [Sil. -ci-ar] /<fr. judiciaire, lat. judiciarius
judiciar a. 1. relativ la justiție: autoritate judiciară; 2. care se face prin autoritatea justiției: vânzare judiciară; 3. relativ la elocvența de barou: genul judiciar.
* judiciár, -ă adj. (lat. judiciarius). Relativ la justiție, judecătoresc: deliberare judiciară. Făcut pin autoritatea justițiiĭ: vînzare judiciară. relativ la elocŭența de baroŭ: genu judiciar. Adv. În mod judiciar, conform regulelor judiciare.
JUDICIAR adj. (JUR.) judecătoresc, (înv.) dicanicesc. (Procedură ~.)
CURIERUL JUDICIAR, publicație juridică săptămînală. Apărută în România între anii 1892 și 1948.
CAZIER JUDICIAR academie, activ, album, autobiografie, capital, catastif, cearșaf, evanghelie, jurnal, listă, muște, pomelnic, răboj, registru, salbă.

judiciar dex

Intrare: judiciar
judiciar adjectiv
  • silabisire: ju-di-ci-ar