judecesc definitie

2 intrări

6 definiții pentru judecesc

JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă
judecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 sg. și pl. judeceáscă
2) judecésc v. tr. Vechĭ. Prefac în judec (Gĭur. 107).
1) judecésc, -eáscă adj. Vechĭ. De judec: treĭ părțĭ sînt judeceștĭ (Doc. 1638, la Gĭur. 92). Ocină judecească, moșie în devălmășie (Gĭur. 111).

judecesc dex

Intrare: judeci
judeci conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: judecesc
judecesc adjectiv