Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru judecat─â

JUDEC├üT─é, judec─â╚Ťi, s. f. 1. Facultatea de a g├óndi logic; ra╚Ťiune, inteligen╚Ť─â, g├óndire. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu judecat─â = cu bun-sim╚Ť, cu tact; serios, temeinic. ÔÖŽ P─ârere, idee, socoteal─â. 2. Form─â logic─â fundamental─â exprimat─â printr-o propozi╚Ťie ├«n care se afirm─â sau se neag─â ceva. 3. Ac╚Ťiunea de a judeca (4); dezbatere judiciar─â; proces, jude╚Ť (I 3); solu╚Ťie dat─â ├«ntr-un litigiu. ÔŚŐ Loc. vb. A face judecat─â = a judeca. ÔŚŐ Expr. A da ├«n (sau a trage, a chema, a trimite etc. ├«n ori la) judecat─â = a intenta cuiva un proces, a chema ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei. (├Än unele religii) Judecata de Apoi = judecat─â divin─â la care Dumnezeu va chema pe to╚Ťi oamenii, la sf├ór╚Öitul lumii, pentru a le hot─âr├« soarta (fericirea sau os├ónda ve╚Önic─â). ÔÇô Lat. judicata (pl. lui judicatum).
JUDEC├üT─é, judec─â╚Ťi, s. f. 1. Facultatea de a g├óndi logic; ra╚Ťiune, inteligen╚Ť─â, g├óndire. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu judecat─â = cu bun-sim╚Ť, cu tact; serios, temeinic. ÔÖŽ P─ârere, idee, socoteal─â. 2. Form─â logic─â fundamental─â exprimat─â printr-o propozi╚Ťie ├«n care se afirm─â sau se neag─â ceva. 3. Ac╚Ťiunea de a judeca (4); dezbatere judiciar─â; proces, jude╚Ť (I 3); solu╚Ťie dat─â ├«ntr-un litigiu. ÔŚŐ Loc. vb. A face judecat─â = a judeca. ÔŚŐ Expr. A da ├«n (sau a trage, a chema, a trimite etc. ├«n ori la) judecat─â = a intenta cuiva un proces, a chema ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei. (├Än unele religii) Judecata de apoi = judecat─â divin─â la care Dumnezeu va chema pe to╚Ťi oamenii, la sf├ór╚Öitul lumii, pentru a le hot─âr├« soarta (fericirea sau os├ónda ve╚Önic─â). ÔÇô Lat. judicata (pl. lui judicatum).
JUDEC├üT─é, judec─â╚Ťi, s. f. I. 1. Facultatea de a g├«ndi logic, de a descoperi pe cale ra╚Ťional─â rela╚Ťiile dintre fenomene; minte, ra╚Ťiune, inteligen╚Ť─â. Au cov├«r╚Öit puterea mea de judecat─â. CARAGIALE, O. III 248. Critica lui era plin─â de dreapt─â judecat─â ╚Öi de bun─âvoin╚Ť─â. GHICA, S. A. 80. ÔŚŐ Loc. adj. Cu judecat─â = cu bun sim╚Ť, cu tact, cuminte, serios. Fata cea mai mare era mai t─âcut─â ╚Öi mai cu judecat─â. ISPIRESCU, L. 175. 2. (Logic─â) Leg─âtur─â riguroas─â ├«ntre dou─â no╚Ťiuni, dintre care una (predicatul) define╚Öte ╚Öi l─âmure╚Öte con╚Ťinutul celeilalte (subiectul). II. Ac╚Ťiunea de a judeca, dezbatere judiciar─â; proces. ├Än mijlocul ogr─âzii mo╚Ö ╚ś─ârban, ├«nconjurat de ceilal╚Ťi ╚Ť─ârani, se sf─âtuiau ce s─â mai vorbeasc─â m├«ne la judecat─â. BUJOR, S. 144. Nu te v├«r├« ├«n judec─â╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 248. ÔŚŐ Fig. De ce fugi, domnule Nic─â? C-ai fost la boierul cel b─âtr├«n? S─â nu-╚Ťi fie ru╚Öine ╚Öi nici r─âu s─â nu-╚Ťi par─â, c─â s-a apropiat ziua judec─â╚Ťii. REBREANU, R. I 298. ÔŚŐ Expr. A da (sau a trage) ├«n (sau a chema la) judecat─â = a chema pe cineva ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei, a intenta cuiva un proces. (├Än religia cre╚Ötin─â) Judecata de apoi = judecat─â solemn─â ├«n fa╚Ťa c─âreia se crede c─â dumnezeu va chema pe to╚Ťi oamenii c├«nd va veni sf├«r╚Öitul lumii.
judec├ít─â s. f., g.-d. art. judecß║»╚Ťii; pl. judecß║»╚Ťi
judec├ít─â s. f., g.-d. art. judec─â╚Ťii; pl. judec─â╚Ťi
JUDEC├üT─é s. 1. v. inteligen╚Ť─â. 2. v. minte. 3. g├óndire, intelect, ├«n╚Ťelegere, minte, ra╚Ťionament, ra╚Ťiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 4. minte, ra╚Ťiune, (rar) cuno╚Ötin╚Ť─â, (pop. ╚Öi fam.) glagore, (├«nv.) rezon. (O ~ normal─â.) 5. minte, ra╚Ťionament, ra╚Ťiune, (├«nv.) socoat─â, socoteal─â, socotin╚Ť─â. (O ~ s─ân─âtoas─â.) 6. v. concep╚Ťie. 7. v. p─ârere. 8. v. chibzuial─â. 9. v. apreciere. 10. proces.
JUDEC├üT─é s. v. condamnare, jurisdic╚Ťie, os├ónd─â, pedeaps─â.
Judecat Ôëá nejudecat
JUDEC├üT─é ~─â╚Ťi f. 1) Facultate a omului de a g├óndi logic ╚Öi de a ├«n╚Ťelege sensul ╚Öi leg─âtura fenomenelor; intelect, minte; ra╚Ťiune. ÔŚŐ Cu ~ a) cu bun-sim╚Ť; cu chibzuial─â; b) temeinic. 2) Form─â fundamental─â a g├óndirii, exprimat─â printr-o propozi╚Ťie ├«n care se afirm─â sau se neag─â ceva. 3) G├ónd exteriorizat ├«n care se afirm─â sau se neag─â ceva; ra╚Ťionament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, p─ârere, considerent; cuv├ónt. 5) jur. ├Äntrunire a unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti pentru solu╚Ťionarea unor chestiuni de natur─â penal─â sau civil─â; ac╚Ťiune judiciar─â; proces. ÔŚŐ A da (sau a chema, a trimite) ├«n ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judec─â╚Ťii (pe cineva), ~ata de apoi judecat─â divin─â care se crede c─â va avea loc la sf├ór╚Öitul lumii. /<lat. judicata
judecat─â f. 1. deciziune, sentin╚Ť─â rostit─â de un judec─âtor; 2. justi╚Ťie, tribunal: a trage ├«n judecat─â; 3. judecata de apoi, cea dela sf├ór╚Öitul lumii c├ónd D-zeu va judeca vii ╚Öi mor╚Ťii; judecat─â dumnezeiasc─â, ordalie; 4. p─ârere, opiniune: dup─â judecata tuturor; 5. Filos.: facultatea inteligen╚Ťei care compar─â ╚Öi judec─â; 6. bunul sim╚Ť: om cu judecat─â. [Lat.JUDICATUM].
* judec├ít─â f., pl. ─â╚Ť─ş (part. f. d. a judeca). Deciziune, senten╚Ť─â dat─â de un judec─âtor sa┼ş arbitru: dup─â judecata lu─ş Paride, Venerea a fost considerat─â ca cea ma─ş frumoas─â. P─ârere, opiniune: dup─â judecata tuturor. Inteligen╚Ť─â: memoria ╚Öi judecata. Bun sim╚Ť: om cu judecat─â. Da┼ş (sa┼ş trag sa┼ş chem) ├«n judecat─â, acuz la tribunal, la judec─âtorie. Carte de judec─âtorie (vech─ş), h├«rtie care con╚Ťinea o senten╚Ť─â judec─âtoreasc─â favorabil─â purt─âtorulu─ş. Judecata de apo─ş, cea de la sf├«r╚Öitu lumi─ş, c├«nd Dumnez─â┼ş va judeca vi─ş ╚Öi mor╚Ťi─ş. (Ev.) Judecat─â dumneze─şasc─â, ordalie.
judecată s. v. CONDAMNARE. JURISDICȚIE. OSÎNDĂ. PEDEAPSĂ.
JUDECAT─é s. 1. de╚Ötept─âciune, intelect, inteligen╚Ť─â, minte, pricepere, ra╚Ťiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. ╚Öi Olt.) pamet, (├«nv.) ├«n╚Ťelegere, (fam.) dox─â, (fig.) cap, creier. (Are o ~ de nivel mediu.) 2. g├«ndire, intelect, minte, ra╚Ťiune, spirit. (Oper─â a ~.) 3. g├«ndire, intelect, ├«n╚Ťelegere, minte, ra╚Ťiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 4. minte, ra╚Ťiune, (rar) cuno╚Ötin╚Ť─â, (pop. ╚Öi fam.) glagore, (├«nv.) rezon. (O ~ normal─â.) 5. minte, ra╚Ťionament, ra╚Ťiune, (├«nv.) socoat─â, socoteal─â, socotin╚Ť─â. (O ~ s─ân─âtoas─â.) 6. concep╚Ťie, convingere, g├«nd, idee, opinie, orientare, p─ârere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convic╚Ťiune. (Are o ~ extrem de s─ân─âtoas─â.) 7. credin╚Ť─â, idee, opinie, p─ârere. (Dup─â ~ mea...) 8. chibzuial─â, chibzuin╚Ť─â, chibzuire, cumin╚Ťenie, cump─ât, cump─âtare, ├«n╚Ťelepciune, m─âsur─â, minte, modera╚Ťie, ra╚Ťiune, socoteal─â, socotin╚Ť─â, tact, (livr.) continen╚Ť─â, (rar) cumin╚Ťie, pondera╚Ťie, temperan╚Ť─â, (pop.) scump─âtate, (├«nv. ╚Öi reg.) sfat, (├«nv.) s─âm─âluire, socoat─â, tocmeal─â, (fam.) schepsis, (fig.) cump─âneal─â, cump─ânire. (Demonstreaz─â mult─â ~.) 9. apreciere, aviz, opinie, p─ârere, verdict. (A╚Ötept─âm cu ner─âbdare ~ publicului.) 10. (JUR.) ac╚Ťiune, cauz─â, proces, (livr.) spe╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricin─â, (reg.) p├«r─â, (prin Transilv.) t─ârghela╚Ö, (├«nv.) divan, jude╚Ť, prigonire, sud, (├«nv., ├«n Mold.) del─â.
AMORI FINEM TEMPUS NON ANIMUS FACIT (lat.) timpul pune cap─ât dragostei, nu judecata ÔÇô Publilius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 35.
DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata ├«i iart─â pe corbi ╚Öi ├«i n─âp─âstuie╚Öte pe porumbei ÔÇô Iuvenal, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, II, 63. Judec─âtorii se ├«nclin─â ├«n fa╚Ťa celor tari.
DIEM IRAE (lat.) ziua m├óniei (a Judec─â╚Ťii de Apoi) ÔÇô Primele cuvinte ale unui c├óntec religios medieval, f─âc├ónd parte din liturghia mor╚Ťilor la catolici; p. ext. ziua r─âfuielilor.
MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecat─â cump─ânit─â ├«n clipe grele ÔÇô Adagiu de nuan╚Ť─â stoic─â, recomand├ónd st─âp├ónire de sine ├«n toate ├«mprejur─ârile. Exist─â ╚Öi la Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ode,ÔÇŁ II, 3, 1-2: ÔÇ×Aequam memento rebus in arduis servare mentemÔÇŁ (ÔÇ×╚Üine minte: p─âstreaz─â-╚Ťi spiritul calm ├«n vremurile greleÔÇŁ).
RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adev─ârat ÔÇô Adagiu din dreptul roman.
judec├ít─â, judec─â╚Ťi s. f. 1. Facultatea de a g├óndi logic. 2. P─ârere, idee. 3. (Jur.) Ac╚Ťiunea de a judeca; dezbatere, proces. ÔŚŐ Judecata de apoi = a) confruntarea istoriei ╚Öi a omului cu dreptatea lui Dumnezeu la sf├ór╚Öitul veacurilor, c├ónd vor fi chema╚Ťi to╚Ťi oamenii pentru a li se hot─âr├« fericirea sau os├ónda ve╚Önic─â; b) tem─â iconografic─â r─âsp├óndit─â ├«n pictura religioas─â, bazat─â pe credin╚Ťa ├«n a doua venire a lui Iisus, alc─âtuit─â din ÔÇ×tribunalul cerescÔÇŁ (Pantocratorul, Maria ╚Öi Ioan Botez─âtorul ca intercesori, apostolii ╚Öi ├«ngerii ca asisten╚Ťi), tronul ÔÇ×hetimasieiÔÇŁ, cetele drep╚Ťilor, conduse de Pavel, cetele p─âc─âto╚Öilor, conduse de Moise, raiul, r├óul de foc, monstrul Leviathan, ├«nvierea mor╚Ťilor etc. ÔÇô Din lat. judicata.

Judecat─â dex online | sinonim

Judecat─â definitie

Intrare: judecat
judecat adjectiv
Intrare: judecat─â
judecat─â substantiv feminin