Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru judec─âtorie

JUDEC─éTOR├ŹE, judec─âtorii, s. f. Institu╚Ťie judec─âtoreasc─â av├ónd competen╚Ťa de a solu╚Ťiona (├«n prim─â sau ├«n ultim─â instan╚Ť─â) anumite pricini prev─âzute de lege; cl─âdire unde se afl─â sediul acestei instan╚Ťe. ÔÖŽ Autoritate judiciar─â. ÔÇô Judec─âtor + suf. -ie.
JUDEC─éTOR├ŹE, judec─âtorii, s. f. Institu╚Ťie judec─âtoreasc─â av├ónd competen╚Ťa de a solu╚Ťiona (├«n prim─â sau ├«n ultim─â instan╚Ť─â) anumite pricini prev─âzute de lege; cl─âdire unde se afl─â sediul acestei instan╚Ťe. ÔÖŽ Autoritate judiciar─â. ÔÇô Judec─âtor + suf. -ie.
JUDEC─éTOR├ŹE, judec─âtorii, s. f. (├Än vechea organizare judec─âtoreasc─â, uneori ├«ntregit prin ┬źde pace┬╗, ┬źde ocol┬╗ sau, mai recent, ┬źpopular─â┬╗) Instan╚Ť─â judiciar─â care judeca procese de importan╚Ť─â mai redus─â; cl─âdire sau sediu unde se judecau astfel de procese. S-a aciuiat pe l├«ng─â judec─âtoria de pace. STANCU, D. 259. ├Än Necule se afl─â, pe l├«ng─â taftul suprefecturii, judec─âtoria de ocol. DELAVRANCEA, H. T. 211. Cum ajung ├«ntr-un loc unde era judec─âtorie, se ├«nf─â╚Ťo╚Öeaz─â ├«naintea judec─âtorului. CREANG─é, A. 146. ÔÖŽ Autoritate judiciar─â. F─â h├«rtie de d─ânuire... ╚Öi s─â mergem s-o ├«nt─ârim la judec─âtorie. NEGRUZZI, S. I 302.
judec─âtor├şe s. f., art. judec─âtor├şa, g.-d. art. judec─âtor├şei; pl. judec─âtor├şi, art. judec─âtor├şile
judec─âtor├şe s. f., art. judec─âtor├şa, g.-d. art. judec─âtor├şei; pl. judec─âtor├şi, art. judec─âtor├şile
JUDEC─éTOR├ŹE s. (JUR.) (├«nv.) judec─âtoare, scaun, (Litigiu ajuns ├«n fa╚Ťa ~.)
JUDEC─éTOR├ŹE ~i f. 1) Organ judiciar av├ónd competen╚Ťa de a solu╚Ťiona litigiile ├«n prim─â instan╚Ť─â (╚Öi recursurile). 2) Local unde ├«╚Öi are sediul acest organ judiciar. [G.-D. judec─âtoriei] /judec─âtor + suf. ~ie
judec─âtorie f. 1. jurisdic╚Ťiunea judec─âtorului: ├«n Rom├ónia sunt judec─âtorii de pace sau de ocol, urbane ╚Öi rurale; 2. pretoriu.
judec─âtor├şe f. Tribunal p. procese mic─ş, localu unde judec─â judec─âtoru de pace. Calitatea de judec─âtor.
JUDEC─éTORIE s. (JUR.) (├«nv.) judec─âtoare, scaun. (Litigiu ajuns ├«n fa╚Ťa ~.)

Judec─âtorie dex online | sinonim

Judec─âtorie definitie

Intrare: judec─âtorie
judec─âtorie substantiv feminin