JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc.

JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. Judiciar. – Judecător + suf. -esc.

JUDECĂTORÉSC, -EÁSCĂ, judecătorești, adj. De judecător; judiciar. Sentință judecătorească.

judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști

judecătorésc adj. m., f. judecătoreáscă; pl. m. și f. judecătoréști

JUDECĂTORÉSC adj. v. judiciar.

JUDECĂTORÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru judecători. 2) Care ține de justiție; propriu justiției; judiciar. Sentință ~ească. /judecător + suf. ~esc

judecătoresc a. judiciar: putere judecătorească.

judecătorésc, -eáscă adj. Judiciar.

JUDECĂTORESC adj. (JUR.) judiciar, (înv.) dicanicesc. (Procedură ~.)