Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru judec─âtor

JUDEC─éT├ôR, -O├üRE, judec─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. 1. Func╚Ťionar de stat, numit sau ales, care solu╚Ťioneaz─â pe calea justi╚Ťiei procesele prin pronun╚Ťarea unei hot─âr├óri; jude╚Ť (I 2), jude (4). 2. Persoan─â solicitat─â s─â-╚Öi spun─â p─ârerea ├«ntr-o chestiune ├«n vederea stabilirii adev─ârului. ÔÖŽ (Sport) Arbitru. ÔÇô Judeca + suf. -─âtor.
JUDEC─éT├ôR, -O├üRE, judec─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. 1. Func╚Ťionar de stat, numit sau ales, care solu╚Ťioneaz─â pe calea justi╚Ťiei procesele prin pronun╚Ťarea unei hot─âr├óri; jude╚Ť (I 2), jude (4). 2. Persoan─â solicitat─â s─â-╚Öi spun─â p─ârerea ├«ntr-o chestiune ├«n vederea stabilirii adev─ârului. ÔÖŽ (Sport) Arbitru. ÔÇô Judeca + suf. -─âtor.
JUDEC─éT├ôR, judec─âtori, s. m. 1. Func╚Ťionar al statului care are ca sarcin─â principal─â solu╚Ťionarea pe calea justi╚Ťiei a proceselor prin pronun╚Ťarea unei hot─âr├«ri. V. magistrat. Judec─âtorul m-a luat ├«n primire, m-a ├«ndreptat ├«ntr-un iatac cu miros de mere, ╚Öerbet ╚Öi flori uscate. C. PETRESCU, S. 184. Judec─âtor la Slatina, iubit de sl─âtineni, C─ânu╚Ť─â a ie╚Öit b─âiat bun. BASSARABESCU, S. N. 14. Se ├«nf─â╚Ťo╚Öeaz─â ├«naintea judec─âtorului ╚Öi ├«ncep a spune ├«mprejurarea din cap─ât. CREANG─é, A. 146. 2. Persoan─â care ├«╚Öi d─â p─ârerea (adesea la rug─âmintea p─âr╚Ťilor) ├«ntr-o chestiune; arbitru. S─â le fie judec─âtor ├«nfumuratul de Midas. ISPIRESCU, U. 109. ÔÖŽ (Sport; ├«nvechit) Persoan─â care supravegheaz─â respectarea regulilor jocului; arbitru. Iat─â domnul P., unul din judec─âtorii c├«mpului. Domnul P. ne spuse c─â se va da semnalul alerg─ârii ├«ndat─â ce se vor c├«nt─âri concuren╚Ťii. NEGRUZZI, S. I 40.
judecătoáre s. f., g.-d. art. judecătoárei; pl. judecătoáre
judec─ât├│r s. m., pl. judec─ât├│ri
judecătoáre s. f., g.-d. art. judecătoárei; pl. judecătoáre
judec─ât├│r s. m., pl. judec─ât├│ri
JUDEC─éT├ôR s. 1. (JUR.) (├«nv.) jude, jude╚Ť, (├«nv., ├«n Transilv.) t─âbla╚Ö. 2. arbitru, (grecism ├«nv.) eretocrit. (~ ├«ntr-un litigiu.)
JUDEC─éT├ôR ~i m. 1) Jurist angajat oficial pentru solu╚Ťionarea proceselor judiciare din cadrul unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. 2) Persoan─â solicitat─â s─â-╚Öi spun─â ├«n mod obiectiv p─ârerea ├«ntr-o chestiune controversat─â sau ├«ntr-o cauz─â; arbitru. 3) rar Persoan─â calificat─â ├«n arbitrarea unor jocuri sportive; arbitru. /a judeca + suf. ~─âtor
judec─âtor m. cel ce judec─â, care are dreptul de a judeca; judec─âtor de pace (de ocol), magistrat ├«ns─ârcinat a judeca sumar diferendele de pu╚Ťin─â importan╚Ť─â ╚Öi a ├«mp─âciui pe particulari; judec─âtor de instruc╚Ťiune, magistrat ├«ns─ârcinat a cerceta crimele ╚Öi delictele, a culege probele sau indiciile ╚Öi a face s─â se aresteze pe preveni╚Ťi.
Judec─âtori pl. 1. nume dat la Evrei c─âpeteniilor cari guvernar─â poporul dela Moise p├ón─â la Samuel (1554-1080 a. Cr.); 2. carte din Vechiul-Testament ce con╚Ťine istoria Evreilor sub judec─âtori.
judec─ât├│r m. Magistrat ├«ns─ârcinat s─â fac─â dreptate: elias╚Ťi─ş era┼ş judec─âtori─ş public─ş ai Atene─ş. Arbitru: a alege pe cineva drept judec─âtor. Judec─âtor de pace (sa┼ş: de ocol), magistrat care judec─â procese mic─ş ╚Öi ├«ncearc─â s─â ├«mpace p─âr╚Ťile. Judec─âtor, de instruc╚Ťiune sa┼ş judec─âtor instructor, care cerceteaz─â crimele ╚Öi delictele, pune s─â se aresteze preveni╚Ťi─ş ╚Öi adun─â probele relative la cauza lor. V. jur─âtor.
JUDEC─éTOR s. 1. (JUR.) (├«nv.) jude, jude╚Ť, (├«nv., ├«n Transilv.) t─âbla╚Ö. 2. arbitru, (grecism ├«nv.) eretocrit. (~ ├«ntr-un litigiu.)
APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) ├«n fa╚Ťa unui judec─âtor bun, argumentele valoreaz─â mai mult dec├ót martorii ÔÇô Cicero, ÔÇ×De republicaÔÇŁ, I, 38, 59.
NEMO IUDEX IN CAUSA SUA (lat.) nimeni nu este judec─âtor ├«n propriul s─âu proces ÔÇô Adagiu din dreptul roman. Nu po╚Ťi fi impar╚Ťial ├«n judecarea propriei cauze.
judec─ât├│r, judec─âtori s. m. Func╚Ťionar care are atribu╚Ťia de a solu╚Ťiona procesele ├«n cadrul unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. ÔŚŐ Marele judec─âtor sau judec─âtorul suprem, dreptul judec─âtor = Dumnezeu. -Din judeca + suf. -─âtor.
JUDEC─éTOR boier, dican, ├«ntreb─âtor, patrafir, ╚Ťap negru.

Judec─âtor dex online | sinonim

Judec─âtor definitie

Intrare: judec─âtor
judec─âtor substantiv masculin admite vocativul