jucărea definitie

12 definiții pentru jucărea

JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf.
JUCĂREÁ, -ÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea, -ică
JUCĂREÁ s. f. v. jucărică.
JUCĂRÍCĂ, jucărele, s. f. Diminutiv al lui jucărie. Este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. – Variantă: jucăreá s. f.
jucărícă s. f., g.-d. art. jucărélei; pl. jucăréle, art. jucărélele
jucărícă s. f., pl. jucăréle
JUCĂREÁ s. v. jucărioară.
JUCĂRÍCĂ s. v. jucărioară.
jucăréle s.f. pl. (pop.) jucării.
jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele.
jucărea s. v. JUCĂRIOARĂ.
jucări s. v. JUCĂRIOARĂ.

jucărea dex

Intrare: jucărea, jucărică
jucărea
jucărică substantiv feminin
jucărele substantiv feminin plural