Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru jubilare

JUBIL├ü, jubilez, vb. I. Intranz. A sim╚Ťi o mare satisfac╚Ťie (exterioriz├ónd-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. ÔÇô Din fr. jubiler, lat. jubilare.
JUBIL├üRE, jubil─âri, s. f. Satisfac╚Ťie ├«nso╚Ťit─â de veselie mare; (rar) jubila╚Ťie. ÔÇô V. jubila.
JUBILI├üR, -─é, jubiliari, -e, adj. De jubileu, f─âcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ÔŚŐ An jubiliar = an ├«n care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] ÔÇô Din jubileu (dup─â fr. jubilaire).
JUBIL├ü, jubilez, vb. I. Intranz. A sim╚Ťi o mare satisfac╚Ťie (exterioriz├ónd-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. ÔÇô Din fr. jubiler, lat. jubilare.
JUBIL├üRE, jubil─âri, s. f. Satisfac╚Ťie ├«nso╚Ťit─â de veselie mare; (rar) jubila╚Ťie. ÔÇô V. jubila.
JUBILI├üR, -─é, jubiliari, -e, adj. De jubileu, f─âcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ÔŚŐ An jubiliar = an ├«n care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] ÔÇô Din jubileu (dup─â fr. jubilaire).
JUBIL├ü, jubilez, vb. I. Intranz. A se bucura foarte mult, a sim╚Ťi o mare satisfac╚Ťie, a-╚Öi exterioriza satisfac╚Ťia. Se p─âc─âlesc unul pe altul ╚Öi jubileaz─â zgomotos. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.
JUBILI├üR, -─é, jubiliari, -e, adj. De jubileu; f─âcut cu ocazia unui jubileu. Am fost invitat s─â particip la serb─ârile jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. ÔŚŐ An jubiliar = an ├«n care se s─ârb─âtore╚Öte un jubileu. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-ar.
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubil├í vb., ind. prez. 1 sg. jubil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. jubile├íz─â
jubiláre s. f., g.-d. art. jubilării
jubiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. jubiliári; f. sg. jubiliáră, pl. jubiliáre
JUBILÁ vb. v. triumfa.
JUBIL├üRE s. v. jubila╚Ťie.
JUBIL├ü vb. I. intr. A avea o mare satisfac╚Ťie, a triumfa. [< fr. jubiler].
JUBIL├üRE s.f. Faptul de a jubila; jubila╚Ťie. [< jubila].
JUBILI├üR, -─é adj. De (pentru) jubileu. ÔŚŐ An jubiliar = an ├«n care se s─ârb─âtore╚Öte un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].
JUBIL├ü vb. intr. a avea o mare satisfac╚Ťie, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)
JUBILI├üR, -─é adj. de, pentru jubileu. ÔÖŽ an ~ = an ├«n care se s─ârb─âtore╚Öte un jubileu. (dup─â fr. jubilaire)
A JUBIL├ü ~├ęz intranz. A ├«ncerca o mare satisfac╚Ťie (├«n urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare
JUBILI├üR ~─â (~i, ~e) 1) (despre solemnit─â╚Ťi) Care are loc cu ocazia unui jubileu; propriu unui jubileu. Edi╚Ťie ~─â. ÔŚŐ An ~ an ├«n care se s─ârb─âtore╚Öte un jubileu. [Sil. -li-ar] /<fr. jubilaire
jubilà v. a arăta o mare bucurie.
jubilar m. ce ╚Ťine de jubileu: an jubilar.
* jubil├ír, -─â adj. (fr. jubilaire). De jubile┼ş, al jubileulu─ş: an jubilar. ÔÇô Fals jubiliar.
* jubila╚Ťi├║ne f. (lat. jubil├ítio -├│nis). Ac╚Ťiunea de a jubila, bucurie zgomotoas─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
* jubil├ęz v. intr. (lat. j├║bilo, -├íre, a striga de bucurie). Ar─ât mare bucurie.
jubila vb. v. TRIUMFA.

Jubilare dex online | sinonim

Jubilare definitie

Intrare: jubila
jubila conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: jubilare
jubilare substantiv feminin
Intrare: jubiliar
jubiliar adjectiv
  • silabisire: ju-bi-li-ar
jubilar adjectiv