jubilare definitie

3 intrări

28 definiții pentru jubilare

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.
JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A se bucura foarte mult, a simți o mare satisfacție, a-și exterioriza satisfacția. Se păcălesc unul pe altul și jubilează zgomotos. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu; făcut cu ocazia unui jubileu. Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. – Pronunțat: -li-ar.
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză
jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre
jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. și pl. jubileáză
jubiláre s. f., g.-d. art. jubilării
jubiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. jubiliári; f. sg. jubiliáră, pl. jubiliáre
JUBILÁ vb. v. triumfa.
JUBILÁRE s. v. jubilație.
JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].
JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila].
JUBILIÁR, -Ă adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].
JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)
JUBILIÁR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire)
A JUBILÁ ~éz intranz. A încerca o mare satisfacție (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare
JUBILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre solemnități) Care are loc cu ocazia unui jubileu; propriu unui jubileu. Ediție ~ă. ◊ An ~ an în care se sărbătorește un jubileu. [Sil. -li-ar] /<fr. jubilaire
jubilà v. a arăta o mare bucurie.
jubilar m. ce ține de jubileu: an jubilar.
* jubilár, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileŭ, al jubileuluĭ: an jubilar. – Fals jubiliar.
* jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
* jubiléz v. intr. (lat. júbilo, -áre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie.
jubila vb. v. TRIUMFA.

jubilare dex

Intrare: jubila
jubila conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: jubilare
jubilare substantiv feminin
Intrare: jubiliar
jubiliar adjectiv
  • silabisire: ju-bi-li-ar
jubilar adjectiv