JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.

JUBILÁȚIE, jubilații, s. f. (Rar) Jubilare. – Din fr. jubilation.

JUBILÁȚIE s. jubilare. (Stare de ~.)

JUBILÁȚIE s.f. (Rar) Jubilare; veselie mare. [< fr. jubilation].

JUBILÁȚIE s. f. jubilare. (< fr. jubilation)

* jubilațiúne f. (lat. jubilátio -ónis). Acțiunea de a jubila, bucurie zgomotoasă. – Și -áție, dar maĭ des -áre.