jovial definitie

13 definiții pentru jovial

JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial.
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] – Din fr. jovial.
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. (Despre oameni) Bine dispus, gata de glume, vesel, voios. Cu monoclul în arcada sprîncenei, părul alb, jovial și satisfăcut. C. PETRESCU, Î. II 191. A! ha!... explodă franțuzul jovial, văzîndu-l pe bătrîn urcînd greoi și cu băgare de seamă scara vaporului. BART, E. 270. Iată că apare în ușa berăriei o figură jovială de provincial, un roșcovan pîrlit de soare, urmat de un birjar. CARAGIALE, O. II 217. – Pronunțat: -vi-al.
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále
joviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. joviáli; f. sg. joviálă, pl. joviále
JOVIÁL adj. v. vesel,voios.
Jovial ≠ mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist
JOVIÁL, -Ă adj. Vesel, glumeț, voios. [Pron. -vi-al. / < fr. jovial].
JOVIÁL, -Ă adj. vesel, glumeț. (< fr. jovial)
JOVIÁL ~ă (~i, ~e) Care este plin de veselie sinceră; simplu și comunicativ; voios; vesel; bucuros. [Sil. -vi-al] /<fr. jovial
jovial a. foarte vesel.
* joviál, -ă (lat. jovialis, al luĭ Joĭe, fiind-că astrologiĭ evuluĭ mediŭ consideraŭ planeta Joĭe ca izvoru bucuriiĭ și noroculuĭ. V. roĭ). Vesel, bine dispus: un tovarăș jovial. Adv. În mod jovial. V. jupiterian.
jovial adj. v. VESEL. VOIOS.

jovial dex

Intrare: jovial
jovial adjectiv
  • silabisire: jo-vi-al