josnicie definitie

11 definiții pentru josnicie

JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie.
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie.
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Însușirea de a fi josnic, decădere morală; faptă josnică, ticăloșie. În calitatea lui de cercetător pasionat al vieții sociale... [Caragiale] a dezvăluit adevărul, denunțînd josnicia și mișelia împopoțonate în haina ridicolului ori de cîte ori și oriunde le-a găsit. L. ROM. 1953, nr. 1, 50.
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
JOSNICÍE s. v. ticăloșie.
JOSNICÍE ~i f. 1) Caracter josnic; lipsă de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticăloșie; mârșăvie; abjecție; infamie. [G.-D. josniciei] /josnic + suf. ~ie
josnicie f. faptă sau vorbă josnică.
josnicíe f. (d. josnic). Defectu de a fi josnic.
JOSNICIE s. abjecție, fărădelege, infamie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)
JOSNICIE. Subst. Josnicie, mîrșăvie, ticăloșie, ticăloșenie (rar), mișelie, nelegiuire, fărădelege (înv. și pop.), nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, abjecție, infamie, ignominie (livr.), meschinărie, murdărie (fig.), micime (fig.), imoralitate. Om de nimic, ticălos, mișel, nemernic, netrebnic, secătură păcătos, infam, nuzerabil, hienă (fig.). Adj. Josnic, mîrșav, ticălos, mișel, mișelnic, mișaucă (reg.), nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcător, abject, vil (franțuzism înv.), infam, mizerabil, ignobil (livr.), meschin, murdar (fig.), mic (fig.), ordinar, decăzut, imoral. Vb. A fi josnic (mîrșav, ticălos etc.). Adv. (În mod) josnic, mîrșav, mișelnic; ticăloșește (rar), mișelește, ca un mișel. V. imoralitate, înșelătorie, necinste, neîndurare, neomenie, răutate.

josnicie dex

Intrare: josnicie
josnicie substantiv feminin