JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor din Țara de Jos a Moldovei. – Jos + suf. -ean.

JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Locuitor al Moldovei de sud. – Jos + suf. -ean.

JOSEÁN, -Ă, joseni, -e, s. m. și f. (Mold.; învechit) Locuitor al unui ținut care, după o veche împărțire administrativă a Moldovei, se numea Țara de Jos. Zi să vie țara și va dudui muntele de plăieși și se va clăti valea de joseni. DELAVRANCEA, O. II 236. Cînd patria era în primejdie, se ridicau «mazilii» și «breslașii», țăranii, mai cu seamă «josenii» sau cei din Țara de Jos. BĂLCESCU, O. I 121. – Pronunțat: -sean.

joseán (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. joséni; adj. f. joseánă, pl. joséne

joseán adj. m., s. m., pl. joséni; f. sg. joseánă, pl. joséne

joseán (josán), – ă, adj. și s.m. și f.(reg.) 1. (om) care locuiește în partea de jos a unui ținut, a unui sat. 2. (locuitor) din Țara de jos. 3. (fig.) (om) de jos, servitor de rând.

josean a. locuitor din Țara de jos a Moldovei.

joseán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova de jos.

joseán, -ă, joseni, -e, (josan), adj., s.m., s.f. – Locuitor al ținutului de jos, într-un sat. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din jos (< lat. pop. deosum, diosum) + suf. -ean (DEX, MDA).