JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie.

JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie.

JONGLERÍE, jonglerii, s. f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla; acțiunea de a jongla și rezultatul ei. ♦ Fig. Abilitate de a vorbi și de a prezenta ideile, folosită pentru a induce în eroare pe cineva.

jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile

jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile

JONGLERÍE s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen. -iei. / cf. fr. jonglerie].

JONGLERÍE s. f. 1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ◊ figură, număr executat de un jongler (2). 2. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. ◊ (fig.) mașinație, uneltire, intrigă. (< fr. jonglerie)

JONGLERÍE ~i f. 1) Ocupația de jongler. 2) Figură executată de un jongler. 3) fig. Abilitate în a folosi cuvinte, expresii; îndemânare în vorbire și în prezentarea ideilor. [G.-D. jongleriei; Sil. jon-gle-] /<fr. jonglerie

jonglerie f. 1. scamatorie; 2. fig. aparență falsă cu care cineva caută a impune.

* jongleríe f. (fr. jonglerie îld. jouglerie, d. jougler, vechea formă îld. jongleur, care corespunde cu pv. joglar, lat. jocularis, glumeț. V. joc). Arta de a jongla. Fig. Șarlatanie: jongleriĭ demagogice.